Între magic și îngrozitor

 Problema omenirii este că oamenii inteligenţi sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proşti sunt plini de încredere. Charles Bukowski

Niciodată să nu distrugi cu cuvintele ce ai creat cu liniştea.

Au înfipt atâtea cuţite în mine încât, atunci când îmi dăruiesc o floare, la început nici nu mai înţeleg despre ce e vorba. Îmi trebuie timp.

Dacă se întâmplă ceva rău, bei ca să uiţi; dacă se întâmplă ceva bun, bei ca să sărbătoreşti; dacă nu se întâmplă nimic, bei ca să se întâmple ceva.

Nu e ziua mea norocoasă. Nici săptămâna. Nici luna. Nici anul. Nici viaţa. La naiba cu toate!

Charles Bukowski

Nu suntem nimeni

O carte ar trebui să fie un topor pentru a deschide marea înghețată din noi.

Dacă vom fi amabili, să fie din simpla generozitate, nu pentru că ne temem de vinovăție sau de răzbunare.

Vizitele lungi nu fac prieteni buni.

Rațiunea este pur și simplu o vastă tautologie.

Vreau să găsesc o modalitate de a vorbi semenilor care să fie mai degrabă rece decât înfierbântată, mai degrabă filosofică decât polemică, care să aducă iluminarea mai degrabă, decât să caute să ne împartă între cei drepți și păcătoși, cei mântuiți și condamnați, oi și capre.

Trăiește ca un erou. Asta ne învață clasicii. Fii un personaj principal. Altfel la ce servește viața?

Sunt corupt până la os cu frumusețea acestei lumi părăsite.

J. M. Coetzee

Numai cartea să existe

În copilărie Janusz Korczak citea foarte mult. Mulți ani după, într-un jurnal scris în ghetou, el nota: „Căzusem pradă cititului nebunesc, de neoprit. Lumea dispărea din fața ochilor mei, pentru ca numai cartea să existe.” În anul 1898 s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Imperiale din Varșovia. În vara lui 1899, a călătorit pentru prima dată în străinătate, în Suedia, unde a învățat despre activitățile și munca pedagogică ale lui Johann Heinrich Pestalozzi. Către sfârșitul aceluiași an, a fost arestat pentru o perioadă scurtă pentru activitățile întreprinse în sălile de lectură din cadrul Asociației Caritabile din Varșovia. A studiat 6 ani, repetând anul întâi (primul curs). A studiat și la „Universitatea zburătoare" (o universitate clandestină care promova auto-educarea). În timpul studenției, a învățat pe propria piele ce înseamnă viața în cartierele mărginașe, proletariatul și lumpenproletariatul. A aparținut Lojei Masonice „Steaua de Mare” a Federației Internaționale „Drepturile Omului”, fondată pentru „a uni toți oamenii care sunt separați de bariere religioase, pentru a căuta adevărul și a respecta celelalte ființe umane.

A face o reformă a lumii înseamnă a reforma educaţia.

În naivitatea noastră, ne temem de moarte, uitând că, de fapt, viaţa este un cortegiu neîntrerupt de momente care mor şi renasc.

Lasă-l să trăiască din plin bucuria dimineţii şi să privească înainte cu încredere. Aşa vrea copilul să vadă lucrurile. Nu-i pare rău de timpul în care ascultă o poveste, stă de vorbă cu un câine, prinde o minge, priveşte atent o imagine, caligrafiază o singură literă - făcând toate acestea cu mare plăcere. Dreptatea este de partea copilului.

Janusz Korczak

Erori gramaticale

...  sau prietenia cu tine însuți

Citiți pentru voi înșivă, citiți de dragul inspirației voastre, pentru tulburarea dulce din capul vostru minunat. Dar citiți și împotriva voastră, citiți pentru întrebări și neputință, pentru disperare și erudiție, citiți remarcile sardonice seci ale filozofilor cinici precum Cioran sau chiar Carl Schmitt, citiți ziare, citiți pe cei care disprețuiesc, resping sau pur și simplu ignoră poezia și încearcă să înțeleagă de ce ei o fac. Citește-ți dușmanii, citește-i pe cei care îți întăresc sentimentul despre ceea ce evoluează în poezie și citește-i și pe cei a căror întuneric sau răutate sau nebunie sau măreție nu-i poți înțelege pentru că numai în acest fel vei crește, vei supraviețui și vei deveni ceea ce ești.

Adam Zagajewski

Încearcă să laude lumea mutilată. 
Amintiți-vă zilele lungi ale lunii iunie 
și căpșunile sălbatice, picăturile de vin, roua. 
Urzicile care cresc în mod metodic 
gospodăriile abandonate ale exilaților. 
Trebuie să laude lumea mutilată. 
Ai urmărit iahturile și navele elegante; 
unul dintre ei avea o lungă călătorie înainte, în 
timp ce uitarea sărată îi aștepta pe alții. 
I-ai văzut pe refugiați îndreptându-se nicăieri, 
ai auzit pe călăi cântând cu bucurie. 
Ar trebui să laude lumea mutilată. 
Amintiți-vă momentele în care eram împreună 
într-o cameră albă și perdeaua flutura. 
Reveniți cu gândul la concertul unde muzica a izbucnit. 
Ai adunat ghinde în parc toamna
și frunze vărsate peste cicatricile pământului. 
Lăudați lumea mutilată 
și penele cenușii, un aft pierdut 
și lumina blândă care se abate și dispare 
și se întoarce.

Adam Zagajewski

Îndoiala este mai inteligentă decât poezia, în măsura în care spune povești răutăcioase despre lume, lucruri pe care le-am știut de mult, dar ne-am străduit să ne ascundem de noi înșine. Dar poezia depășește îndoiala, indicând ceea ce nu putem ști. Îndoiala este narcisistă; ne uităm la toate criticile, inclusiv la noi înșine, și poate că asta ne mângâie. Poezia, pe de altă parte, are încredere în lume și ne smulge din costumele de scufundări ale „eu” -ului nostru; crede în posibilitatea frumuseții și a tragediei sale. Argumentul poeziei cu îndoială nu are nimic în comun cu cearta ușoară a optimismului și a pesimismului. Marea dramă a secolului al XX-lea înseamnă că acum avem de-a face cu două tipuri de intelect: resemnatul și căutarea, căutarea. Îndoiala este poezie pentru resemnați. În timp ce poezia caută, rătăcire interminabilă. Îndoiala este un tunel, poezia este o spirală. Îndoiala preferă să închidă, în timp ce poezia se deschide. Poezia râde și plânge, îndoială ironizează. Îndoiala este plenipotențiarul morții, cea mai lungă și mai umbroasă umbră a ei; poezia aleargă către un scop necunoscut. De ce alege unul poezia în timp ce altul alege îndoiala? Nu știm și nu vom afla niciodată. Nu știm de ce unul este Cioran, iar celălalt este Milosz.

AdamZagajewski

Puțină ploaie, puțin sânge. Unghiile negre în august; și înnebunind, în banane. Ca și cum ar fi prins într-o caniculă tropicală, cu zeci de vârtejuri care se învârtesc în mintea cuiva, ne gândim la o ieșire sau o intrare: din sânul arzător al unui vulcan și în - în centrul unui uragan furibund. Și urmărind căile labirintice ale minții tale, capriciile întâmplătoare ale gândurilor tale în largul lor, șansele și capetele surplusului tău mental pe care le arunci cu neglijență asupra lumii, cineva vrea să fie pierdut într-un labirint; uimit și uimitor de descumpănit. 

Adam Zagajewski

Un vis sau o călătorie printre amintiri

M-am trezit cu teamă, teama de a nu-mi aminti visul. Atât de profund, atât de plin.

Și ziua de Vineri! Nu pleca vineri!

Un monument pentru eternitate.

Cred că de aici a pornit visul meu. De la Ecaterina Șerban.

Amintirea ei a declanșat un click puternic asupra mea.

Parcă mi-a transmis în tăcere că lucrurile se schimbă, cresc, se ofilesc, dar amintirile continuă.

Și ce bucurie ar fi să știe că încă o iubim!

Ce duminică!

Să mă trezesc în lumea viselor lângă ea. Ce dar minunat!

Ca prietenia să zăbovească, să ne țină aproape, să revină pe urmele lui Brâncuși și să ne bucurăm de Ziua poeziei.

Să înflorim împreună.

Eli Gîlcescu

20-21 Martie 2021

E greu să fii cel care rămâne

Pentru asta te iubesc: incapacitatea ta de a percepe toate defectele mele hidoase.

Uneori, când afli în sfârșit, îți dai seama că erai mult mai bine să nu știi.

E greu să fii lăsat în urmă. E greu să fii cel care rămâne.

De ce dragostea se intensifică prin absență?

Poate te visez. Poate mă visezi. Poate existăm doar în visele celuilalt și în fiecare dimineață când ne trezim uităm unul de celălalt.

Audrey Niffenegger

Ale vieții valuri

C.T.: Să ne întoarcem la ale vieții valuri. Crezi că învățăm ceva din ceea ce ni se întîmplă?

L.A.: Cum cred că am mai spus, poate tot într-un interviu realizat de tine, eu sînt un pesimist structural, prin urmare, nu cred că oamenii vor învăța ceva din experiența asta, cum nu au învățat nici din experiențe trecute, unele chiar mai teribile decît aceasta prin care trecem acum. Dacă ar fi învățat ceva, am dubii că am fi asistat la revenrirea spectaculoasă a discursurilor și grupărilor extremiste, de dreapta sau de stînga, nu contează, mai peste tot în lume. Nici n-am fi martori că tocmai asemenea grupări sînt cele mai vocale contra abuzurilor guvernamentale împotriva drepturilor și libertăților, că a ajuns omul normal la cap să nu mai aibă unde și cum să protesteze fără riscul de a fi confundat cu extremiștii. Pe de altă parte, viața unui pesimist – deși este singurul care se poate aștepta la surprize plăcute! – nu este o viață ușoară, așa că nu recomand această postură dacă nu e un dat structural. De altfel, și eu, ca să pot continua să respir, adopt din cînd în cînd un fel de optimism metodologic. Recomand asta tuturor. Și, deși mi se pare clar că nu e nici ultima, nici cea mai gravă pandemie, recomand să privim lucrurile, dacă nu cu optimism, măcar cu puțină detașare, seninătate. După marea pandemie de gripă spaniolă de acum o sută de ani, ne-am obișnuit cu gripa comună, am inventat vaccinurile de sezon. O să ne obișnuim și cu această nouă lighioană… Iar dacă nu, la ce ne-ar servi să murim triști?!

https://www.catavencii.ro/liviu-antonesei-a-ajuns-omul-normal-la-cap-sa-nu-mai-aiba-unde-si-cum-sa-protesteze-fara-riscul-de-a-fi-confundat-cu-extremistii/