Uneori simţim că o piatră de mormânt a fost pusă greu la intrarea inimii noastre, sufocând viaţa, stingând încrederea, închizându-ne în mormântul fricilor şi amărăciunilor, blocând calea spre bucurie şi speranţă. Sunt "pietre ale morţii" şi le întâlnim, de-a lungul drumului, în toate acele experienţe şi situaţii care ne fură entuziasmul şi forţa de a merge înainte: în suferinţele care ne ating şi în morţile persoanelor dragi, care lasă în noi goluri de neumplut; le întâlnim în eşecurile şi în fricile care ne împiedică să facem ceea ce avem bun la inimă; le găsim în toate închiderile care frânează elanurile noastre de generozitate şi nu ne permit să ne deschidem la iubire; le găsim în zidurile de cauciuc ale egoismului - sunt adevărate ziduri de cauciuc -, egoism şi indiferenţă, care resping angajarea de a construi oraşe şi societăţi mai drepte şi după măsura omului; le găsim în toate dorinţele de pace frânte de cruzimea urii şi de ferocitatea războiului. Când experimentăm aceste dezamăgiri, avem senzaţia că atâtea vise sunt destinate să fie distruse şi ne întrebăm şi noi neliniştiţi: cine ne va rostogoli piatra de la mormânt?
duminică, 31 martie 2024
miercuri, 20 martie 2024
Un nume lipsit de apărare
Nu ruga pe nimeni să vorbească despre tine, nici măcar disprețuitor.
Şi când trece timpul și tu vezi că numele tău circulă printre oameni,
nu-l lua în seamă... Gândeşte-te: a devenit rău și dezbară-te de el.
Ia altul, oricare, pentru ca Dumnezeu să te poată chema noaptea.
Şi tăinuiește-l de toţi.
Rainer Maria Rilke
Abonați-vă la:
Postări (Atom)