Urma să plecăm la spectacol, jucam „Zbor deasupra unui cuib de cuci” în Constanța la Casa de Cultură a Sindicatelor, când #Florin mi-a spus: „Stai să mai intru în mare o dată și pe urmă mergem la hotel!”
Soarele apunea și își trimitea razele spre mare.
Florin a intrat, nu mai era nimeni în apă, iar plaja se golise; a înotat ceva vreme și apoi s-a întors să revină pe cearceaf să se usuce.
Cu razele asfințitului, care îi luminau statura lui impunătoare ieșind din mare, un gând mi-a trecut atunci prin minte: Da, există oameni născuți din iubirea zeilor cu muritorii.
În clipa aceea Florin mi-a părut un semizeu din mitologia antică.
