Eleanor cea Mare, cu toate defectele sale, rămâne
în memoria noastră mai mult pentru ceea ce evocă
decât pentru ceea ce rezolvă.
Este un film despre frica de a dispărea,
despre pericolul de a confunda
ascultarea cu legitimitatea
și despre tentația de a ne însuși durerea altora
pentru a evita confruntarea cu a noastră.
Este un film imperfect, dar vibrant,
urgent și susținut de o interpretare care
refuză să-și ceară scuze.
La fel ca
Eleanor însăși.
Sursa: Google
