Iubirea de argint

... iubitorul de argint se întristează neavând argintul, iar dacă are, iarăși se întristează, pentru că nu are mai mult, iar cel ce nu este iubitor de argint, și dacă are, și dacă nu are, nici nu se bucură, nici nu se întristează, fiindcă și când are, are bine și cum îi place lui Dumnezeu, și când nu are, petrece bine și mulțumește lui Dumnezeu. Căci chiar dacă este lipsit, chiar dacă este gol, mulțumește și se socotește fericit prin răbdare pentru cuvântul acela: fericiți cei săraci, că a lor este Împărăția cerurilor[19], pe care fie ca noi toți să o dobândim, cu harul și cu iubirea de oameni ale lui Dumnezeu Cuvântul. Amin.

http://www.parohiacopou.ro/nu-va-jurati-nici-pe-cer-nici-pe-pamant-nici-pe-ierusalim-nici-pe-capul-vostru#_ftn19

Despre patrimoniu

 #Raluca Ion în dialog cu Radu Radoslav

#Cultura eu o privesc drept un soi de strategie adaptativă pentru a asigura supraviețuirea individului și colectivităților. Patrimoniul arhitectural nu este un scop în sine. Scopul nu e de a transforma clădirile în muzee, de a păstra un cartier vechi pe post de muzeu, într-o epocă în care muzeele devin virtuale. Aceste clădiri vechi ar trebui să atragă cultura, dar nu doar cultura „oficială”. Ci să fie disponibile pentru mișcări underground, care se nasc, apoi dispar - pentru lucruri mai puțin „oficioase”... Mai este o chestiune importantă - educația s-a schimbat de tot. Toate trebuie să se grupeze într-un oraș în jurul unui element major, care se cheamă spațiu educațional și care adună oameni de la 3 la 90 de ani. Este un spațiu unde se întâlnește toată lumea, din fiecare unitate socio-spațială („cartier”) de cca 5.000-10.000 locuitori. Fiindcă eu, care am peste 70 de ani, trebuie să apelez la un copil de 7 ani să-mi instaleze o aplicație pe telefon.

Fiecare cartier trebuie să aibă „un centru”, un loc care să le permită oamenilor să fie împreună, iar cea mai potrivită în acest rol ar fi chiar #școala. 

Radu Radoslav

Ubuntu și virtutea omeniei

Iulian Boldea 

În cultura africană există un curent etico-filosofic numit "ubuntu", echivalentul omeniei din spiritualitatea creştină. Acest principiu poate fi rezumat astfel: „Eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi.” Cu alte cuvinte, un individ se poate dezvolta armonios doar în strânsă legătură cu ceilalți, cu comunitatea din care face parte.

Nelson Mandela era adeptul acestui principiu. Redau mai jos o întâmplare care ilustrează modul în care funcţionează ubuntu.

Un antropolog le-a propus copiilor unui trib african un joc: A așezat un coș cu fructe lângă un copac și le-a spus : "Primul copil care ajunge la copac va primi coșul."

Când a dat semnalul de start, a fost surprins să vadă că toți copiii mergeau împreună, ținându-se de mână, până când au ajuns la copac și au împărțit fructele.

Când i-a întrebat de ce au făcut asta, căci oricare dintre ei ar fi putut obține coșul numai pentru el, copiii l-au privit cu uimire și au răspuns : "Ubuntu! Cum poate fi unul dintre noi fericit, în timp ce restul sunt trişti?”

"Ubuntu" în limba zulu înseamnă: "sunt pentru că suntem".

Acest trib, oricât de primitiv ar părea, cunoștea secretul fericirii, secret care s-a pierdut se pare în societățile care se consideră civilizate.

PS Acest nume, Ubuntu, a fost atribuit unui sistem informatic de operare bazat pe Linux, lansat în anul 2004.