Toată viaţa mea am murit, iar acum voi muri cu adevărat

Iulian Boldea  

Astăzi e ziua lui. S-a născut la 3 iulie 1883, la Praga (am avut şansa acum câţiva ani să văd casa în care a locuit). A fost funcţionar și scriitor genial (Procesul, Castelul, America, Metamorfoza, În faţa legii). Într-o scrisoare către prietenul lui Max Brod, spune:

„Nu m-am răscumpărat prin scris. Toată viaţa mea am murit, iar acum voi muri cu adevărat“.

În ultima scrisoare, către acelaşi:

"Dragă Max, Ultima mea dorință: Tot ce găsești în urma mea, sub formă de jurnale, manuscrise, scrisori de-ale mele sau străine, desene și așa mai departe, să arzi în întregime, fără să citești".

Max Brod nu i-a respectat dorinţa, din fericire pentru posteritatea marelui său prieten.

O mărturie:

"Lucruri cât se poate de simple el nu le poate înțelege. Este lipsit de cel mai elementar adăpost, de cel mai mic refugiu. De aceea este expus lucrurilor care pe noi nu ne ating. Este ca un om gol într-o lume a îmbrăcaților.”

(Milena Jesenská, Scrisoare către Max Brod, 1 august 1920)

#Kafka

Cioran sau meseria de a trăi liber

Iulian Boldea 

Cu excepţia unei perioade de un an ca profesor la Braşov, în 1936, Cioran nu a cunoscut constrângerile unei slujbe. Mai mult, chiar în acea vreme, Cioran s-a sustras rigorilor profesiei de dascăl: „Ce făceam eu acolo, nu avea nicio legătură cu manualul. Erau numai nişte divagaţii”. Mai târziu, Emil Cioran a citit, a scris, a străbătut în lung şi în lat Franţa, devenind "scepticul de serviciu al unei lumi în declin", cum l-a definit Ţuţea, un filosof care şi-a scris "silogismele amărăciunii" într-un stil de o expresivitate unică. O viață "de leneș", cum spune chiar el, și o operă uriașă.

„Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.” (Emil Cioran)

Bucurie, empatie şi devoţiune

Iulian Boldea 

Toţi cei care îl cunoaştem și îl apreciem pe criticul exigent, subtil şi bonom-ironic, cei care i-am stat în preajmă sau care ne bucurăm de generoasa lui prietenie nu putem să nu fim de acord cu aprecierile Profesorului nostru Ion Pop:

„S-ar putea spune, însă, atâtea despre omul Al. Cistelecan, generos, cu o prietenoasă exigenţă faţă de cei care îi caută prezenţa vie sau scrisă. De mai bine de trei decenii mă bucur să îi pot fi aproape şi că îl simt alături. Cu spiritul lui sclipitor, cu omenia lui profundă, cu cărţile sale cu care am devenit prieten de multă vreme ca şi cu autorul lor atât de tânăr, dincolo de orice cifră convenţională de calendar.“ (

Iulian Boldea, Aurel Pantea, „Al. Cistelecan sau bucuria exegezei“, Editura Limes, Cluj, 2012)

La mulţi ani criticului, profesorului, prietenului şi colegului Al. Cistelecan, cel pentru care exegeza înseamnă bucurie, empatie şi devoţiune!

Ubuntu și virtutea omeniei

Iulian Boldea 

În cultura africană există un curent etico-filosofic numit "ubuntu", echivalentul omeniei din spiritualitatea creştină. Acest principiu poate fi rezumat astfel: „Eu sunt ceea ce sunt datorită a ceea ce suntem noi toţi.” Cu alte cuvinte, un individ se poate dezvolta armonios doar în strânsă legătură cu ceilalți, cu comunitatea din care face parte.

Nelson Mandela era adeptul acestui principiu. Redau mai jos o întâmplare care ilustrează modul în care funcţionează ubuntu.

Un antropolog le-a propus copiilor unui trib african un joc: A așezat un coș cu fructe lângă un copac și le-a spus : "Primul copil care ajunge la copac va primi coșul."

Când a dat semnalul de start, a fost surprins să vadă că toți copiii mergeau împreună, ținându-se de mână, până când au ajuns la copac și au împărțit fructele.

Când i-a întrebat de ce au făcut asta, căci oricare dintre ei ar fi putut obține coșul numai pentru el, copiii l-au privit cu uimire și au răspuns : "Ubuntu! Cum poate fi unul dintre noi fericit, în timp ce restul sunt trişti?”

"Ubuntu" în limba zulu înseamnă: "sunt pentru că suntem".

Acest trib, oricât de primitiv ar părea, cunoștea secretul fericirii, secret care s-a pierdut se pare în societățile care se consideră civilizate.

PS Acest nume, Ubuntu, a fost atribuit unui sistem informatic de operare bazat pe Linux, lansat în anul 2004.