Iulian Boldea
Cu excepţia unei perioade de un an ca profesor la Braşov, în 1936,
Cioran nu a cunoscut constrângerile unei slujbe. Mai mult, chiar în acea vreme,
Cioran s-a sustras rigorilor profesiei de dascăl: „Ce făceam eu acolo, nu avea
nicio legătură cu manualul. Erau numai nişte divagaţii”. Mai târziu, Emil
Cioran a citit, a scris, a străbătut în lung şi în lat Franţa, devenind
"scepticul de serviciu al unei lumi în declin", cum l-a
definit Ţuţea, un filosof care şi-a scris "silogismele
amărăciunii" într-un stil de o expresivitate unică. O viață "de
leneș", cum spune chiar el, și o operă uriașă.
„Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o:
liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji
meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest
veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu
şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în
ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce
am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi
asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc
fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a
fost un eşec. Însă n-a fost.” (Emil Cioran)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu