Claudiu Bleont 

Urma să plecăm la spectacol, jucam „Zbor deasupra unui cuib de cuci” în Constanța la Casa de Cultură a Sindicatelor, când #Florin mi-a spus: „Stai să mai intru în mare o dată și pe urmă mergem la hotel!”

Soarele apunea și își trimitea razele spre mare.

Florin a intrat, nu mai era nimeni în apă, iar plaja se golise; a înotat ceva vreme și apoi s-a întors să revină pe cearceaf să se usuce.

Cu razele asfințitului, care îi luminau statura lui impunătoare ieșind din mare, un gând mi-a trecut atunci prin minte: Da, există oameni născuți din iubirea zeilor cu muritorii.

În clipa aceea Florin mi-a părut un semizeu din mitologia antică.

O să te mai caut

Sori Ţigăeru

Azi e una din aia specială iar, aşa că pe această cale, vă rog frumos să-i uraţi cei mai buni şi mulţi ani înainte profesoarei mele de limba şi literatura română, d-nei Elisabeta Vulpe, cea care până şi acum, după 25 de ani, mă încurajează să compun, să mă exprim şi să mă bucur de viaţă.

Mulţumesc pentru tot, fata de prin ultimile bănci, ca să poată vedea şi alţii la tablă.

A fost de dimineață. Urarea Sorinei Țigăeru. Din inimă.

Chiar dacă nu vorbim, avem multe să ne spunem, amintindu-ne. Iar când avem ce să ne amintim, e o binecuvântare.

Știi, ca să înțeleagă cineva prietenia noastră, trebuie mai întâi să fi trecut prin ea.  

Chiar prin ciur și dârmon, ca noi. 

Unii ne-au privit chiorâș. Nici acum, după 30 de ani nu simt „furnicătura vreunei căințe“. Eram doar noi, îndrăgostite de adevăr, pregătite pentru schimbare.

Acum, nu-ți doresc decât să-ți fie bine, de la excelent în sus. 

Să-ți dea Domnul atât cât poți să duci. 

Nimic mai mult. Zile, luni, ani cu toate ale vieții bune.

O să te mai caut. O vor face și alții, pentru că ai mulți prieteni. 

Ce satisfacție, Doamne! Iar pentru mine, ce bucurie să te regăsesc în același om bun!

O să-ți mai scriu de una, de alta, de tot ce îmi amintește de noi, de timpul nostru din urmă, cel care nu se stinge așa ușor.

Cu aceeași prețuire fără margini,

Elisabeta Gîlcescu