Florin Iaru: Of. Poezie (încă mai) scriu, dar cu mare chin. Eu visez poezii, na. Și, tocmai pentru că sunt poet, cred că nu pot plictisi sau amăgi lumea cu repetiții sau cu mișcări automate de limbaj. Știu, în același timp că, deși poezia vorbește exclusiv despre propria persoană — propria persoană însemnând eu-l ăla profund, sinele etc. —, chestia asta nu înseamnă nimic fără exterior. Ia dezbracă dumneata miraculosul talent de exteriorul lui, adică de prietenie, iubire, dușmănie, suferință, dezamăgire, beție, luptă, pierdere și context, și ai să obții ceva mic, mai degrabă banal, limitat, fără însușiri și fără grai. Dar ia scoate sinele din acest amalgam și vei obține ori propagandă, ori formalism. De aia, poet e tare greu să fii, mai ales după ce zboară puiul cu ața, taman când era dulceața. Care ață? Tinerețea, na!
https://www.banatulazi.ro/problema-mea-e-cum-sa-imbatranesc-fara-sa-ma-repet-interviu-cu-scriitorul-florin-iaru/
Robert Șerban
Florin Iaru
RăspundețiȘtergerePoezia e o artă tânără și irepetabilă.
Decalogul lui Florin Iaru
RăspundețiȘtergere1. Fă-ți agenda după realitate, nu după ce spun propagandiștii și ideologii. 2. Ierarhizază necesitățile societății și dă-le un sens uman. Viața e întotdeauna în frunte, de mână cu copiii și cu ziua de mâine. 3. Judecă oamenii după fapte, nu după vorbe. 4. Nu fă binele cu sila. 5. Nu-i tămâia pe cei convinși, cucerește-i pe cei indeciși. Vorba dulce mult aduce. 6. Vorbește simplu, dar eficient. Nu bate câmpii, oferă un proiect realist. Dacă realitatea nu sună prea bine, pune-ți mintea la contribuție și fă-o posibilă. 7. Macroeconomia nu este niciodată deasupra oamenilor. 8. Poate tu ceri Luna de pe cer. Încearcă să vezi și Lunile de pe cerul celor pe care îi servești. 9. Dacă ceri, dă întotdeauna ceva la schimb. 10. Oamenii vor să fie fericiți pe lumea asta, nu pe ailaltă. Fericirea nu e o rușine, e o datorie.
Bonus track: 11. Lucru-amestecat miroase a rahat.
Florin Iaru
RăspundețiȘtergereLumea cealaltă.
Frunză verde ghicitoare,/ ce e moale când e tare,/ ce e mic când este mare,/ ce se duce când se întoarce,/ ce e câine-atunci când toarce,/ ce e mort când este viu,/ ce e plin când e pustiu,/ ce e roșu când e negru,/ ce e hoț când e integru,/ ce e ud când se usucă,/ ce-i de piatră, da-i nălucă,/ ce e mut când îți vorbește/ și ce-i pasăre, da-i pește?// Dacă știi cumva ce este,/ ești poveste.