De Paști

„Omul trebuie să fie credincios sau să caute credința, altminteri viața lui este pustie“ spunea Cehov, ceea ce el însuși a și făcut, petrecându-și perioade dese la mănăstiri sau în discuții cu prieteni apropiați, preoți. Cele nouă povestiri din acest volum reprezintă creații literare construite în jurul unei virtuți creștine – milostenia – în cazul povestirii „Cazacul”. Urmărim istoria unui arendaș, care se bucură împreună cu proaspăta soție de ziua Învierii. Natura pare să celebreze alături de om măreția acestei zile, iar protagoniștii povestirii sunt cuprinși de un puternic fior religios. Numai că, în momentul când un cazac sărac cere de pomană pască, arendașul ar oferi, dar soția îl împiedică: cum să strice frumusețe de pască și să o mănânce în drum. Să facă bine cazacul să ceară la altul. „Nu se cade” așa ceva. Cu umorul pe care i-l știm și care camuflează abil dramatismul, Cehov pune în discuție o atitudine frecvent întâlnită: suntem pătrunși de evlavie între zidurile bisericilor, iar în afara lor aplicăm cu totul alte reguli de viață.

„Darul lui Dumnezeu, cu adevărat dar“!

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Cehov%20-%20Cazacul.htm