Mi-am făcut un obicei să intru în librarii. Verific dacă se caută sau nu cartea mea. Se vinde foarte bine, succesul continuu al cărții îmi dă curaj. Ca scriitor îmi doresc să am cititori. Ce altceva? Sunt unii care scriu pentru jurii, critică sau gazete. Pentru numai cîțiva, de fapt pentru nimeni anume. Nu ma ispitește deloc această postura. Nu caut neapărat best-seller-ul și nu fac concesii gustului comun, nici în ce privește calitatea scrisului. Dar fără cititori nu exiști ca scriitor. Librarii îmi confirmă că rafturile se golesc repede cînd „Conversatii cu regele Mihai” este expusă… Nu-i rău, îmi spun. Peste tot semnez exemplare. Cărțile cu autograf se cer foarte mult, îmi spune un librar. E și un cadou prețuit, așa că mă execut. Semnez pînă cînd mă doare mîna.
DESKREPORT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu