Ion Mureşan poate să meargă pe jos, până la capătul celălalt al
Clujului, doar pentru a desena norii care trec pe deasupra casei în care
locuieşte fata pe care o place. Poate să-i îngrijească, într-un lighean cu
albăstrele, genunchii răniţi. Să-i scrie poezii despre creioanele ei şi să-i
dăruiască păsările prinse pe dealul Feleacului. Ion Mureşan poate să scrie două
poeme pentru colega de clasă pe care o iubeşte, unul să-i placă lui şi altul
să-i placă ei, şi, când e pus în situaţia de a alege între iubită şi poezie, să
aleagă, totuşi, poezia. Cam aşa este tânărul poet Ion Mureşan. Totuşi, nu veţi
găsi nimic din toate acestea în cele ce urmează. Am făcut o falsă publicitate
acestui interviu. Aici e vorba despre lucrurile care preced poezia. Aici este
un Ion Mureşan sentimental, lucid, nostim, nostalgic, grav. Aici este Poetul.