sâmbătă, 8 februarie 2020

Aici este Poetul

Ion Mureşan poate să meargă pe jos, până la capătul celălalt al Clujului, doar pentru a desena norii care trec pe deasupra casei în care locuieşte fata pe care o place. Poate să-i îngrijească, într-un lighean cu albăstrele, genunchii răniţi. Să-i scrie poezii despre creioanele ei şi să-i dăruiască păsările prinse pe dealul Feleacului. Ion Mureşan poate să scrie două poeme pentru colega de clasă pe care o iubeşte, unul să-i placă lui şi altul să-i placă ei, şi, când e pus în situaţia de a alege între iubită şi poezie, să aleagă, totuşi, poezia. Cam aşa este tânărul poet Ion Mureşan. Totuşi, nu veţi găsi nimic din toate acestea în cele ce urmează. Am făcut o falsă publicitate acestui interviu. Aici e vorba despre lucrurile care preced poezia. Aici este un Ion Mureşan sentimental, lucid, nostim, nostalgic, grav. Aici este Poetul.

LaurențiuUngureanu

4 comentarii:

  1. Ion Mureșan

    Oamenii care nu citesc au o urgenţă a morţii. Orice carte e un rezervor de timp, îţi prelungeşte viaţa

    RăspundețiȘtergere
  2. Ion Mureșan

    Visul e un alt fel de poezie, prin conexiunile neaşteptate, prin faptul că nu prea ştim de unde vine şi ce relaţie are cu realitatea. Şi poeziile apar aproape la fel. Un poet este important chiar şi dacă e cunoscut doar de scara lui de bloc sau doar de familia lui. Cei care sunt în preajma lui beneficiază de alchimia aerului, de o modificare de sensibilitate. Se molipsesc, fără să vrea, de bine şi de frumos. Ai văzut, însă, cât de ruşine le este copiilor să recite o poezie când sunt mici?

    RăspundețiȘtergere
  3. Ion Mureșan

    Ai văzut, însă, cât de ruşine le este copiilor să recite o poezie când sunt mici?
    Vaai! Cât se fasolesc! Au un trac extraordinar, sunt emoţionaţi. Deşi în faţa clasei pot turui o poezie, pe scenă nu mai pot. Fiinţa umană are o vulnerabilitate: ruşinea de frumos.

    RăspundețiȘtergere
  4. Poem de dragoste sau „cel mai de dragoste poem al meu“

    Ion Mureşan





    Am ajuns în miezul delirului, am ajuns în sacul

    de păr

    am ajuns în uterul de gheaţă din care ies

    furnici roşii,

    am ajuns între bătrîni, am ajuns în casa părăsită,

    am ajuns să-ţi sărut ochii mustind de sînge

    ca paturile din clinica

    unde, tineri fiind, am curvit.

    RăspundețiȘtergere