Eu când sunt invitat la
un concert este, poate, pedeapsa vieții mele. Eu, dacă ar fi să mă închidă, nu
știu, Partidul Comunist Român, și mi s-ar oferi – domn’e, ce vrei, să stai
cinci ani în pușcărie sau să asculți un concert dirijat de Brediceanu, să spunem…
Nu râdeți, că sunteți toți vinovați! Ați înlesnit o mediocritate fără niciun
talent, un intrigant cum nu sunt doi să ajungă să determine evoluția (artistică
a) României, unul dintre cele mai talentate popoare pe care le cunosc… Dar cum
ați înghițit, măi, cum ați înghițit? Aveți toți o enormă vină în situația (artistică)
mediocră în care vă găsiți!
Sergiu Celibidache,
București, 1990.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu