... Interesat de propria aură, de interese mărunte şi de menţinerea atmosferei de clan şi bisericuţă, dominată de principiul ... eu te tămâiez pe tine, tu faci la fel cu mine. Nu s-a preocupat de demascarea imposturii adevărate, dar s-a grăbit să pedepsească drastic/draconic orice ieşire din front. Omul cuvântului să nu fi auzit de dialog? Se pot ivi neînţelegeri în sânul unei organizaţii cu mulţi membri şi cu personalităţi distincte, greu de adus la un numitor comun, dar excluderea să fie unica sancţiune a USR? Până şi unanimitatea cu care a fost adoptată exhală miros de putreziciune, nedemn de o organizaţie pentru care obiectivele sunt spirituale prin excelenţă? Recunosc, sunt subiectiv, dar fac parte cititorului de o mostră de climat existent în USR.
Uniunea Scriitorilor din România se dezumflă exact ca un mare balon ce a fost cândva un dirijabil unicat al partidului și statului comunist. Sfârșind lamentabil prin a-și da în judecată propriii membri cotizanți, încălcând drepturile omului, pe bandă rulantă, prinsă cu tot felul de matrapazlâcuri de acordare a genialității, exact ca pe vremuri la fosta secție de presă a CC al PCR, Uniunea Scriitorilor din România se dovedește a fi ajuns un mare fâs, moralmente și organizatoric, nici măcar un cenaclu literar onorabil. Pur și simplu nu există! (Facebook)
RăspundețiȘtergere