De la o vreme, scrisul a devenit, din ce în ce mai apăsat, o specie a războiului.
A scrie e a ieşi la bătaie. Îmi e tot mai clar că mă mişc într-o lume străină,
pentru care nu sunt pregătit şi pe care nu pot şi nu vreau să o asum. E, poate,
şi o problemă de vârstă. Vine o vreme când trebuie să faci un pas înapoi. Când
trebuie să accepţi, cu luciditate, bărbăteşte, că galaxia ta a trecut dincolo
de linia orizontului, că deasupra ta sunt alte stele şi alt cer. Mie, cerul
care se întinde acum deasupra mea mi se pare supărător de roşu. Roşu de
nostalgii prosteşti, de mânii şi obrăznicii pubertare, de impostură zgomotoasă,
de violenţă, de grosolănie ofensivă.
Andrei Pleșu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu