Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului a publicat în această toamnă ediția revăzută și adăugită a volumului O discuție la Masa Tăcerii și alte convorbiri subiective de Romulus Rusan
Cele douăsprezece convorbiri care compun această carte se înscriau în efortul de a-l scoate pe Brâncuşi din clişeele legen-dare şi propagandistice, de a-l întoarce în rândul oamenilor reali şi fireşti. Portretul realizat este, sper, unul credibil şi lipsit de prejudecăţi, îmbrăcat în roua inocenţei, dar purtând în acelaşi timp „o aureolă nevă-zută”, cum spune unul dintre conlocutori. Luăm cunoștință de un om conştient de valoarea sa dar fără să fie îngâmfat, plin de umor dar şi de susceptibilitate, fermecător dar şi puţin sucit, cu o personalitate puternică dar păstrând luminişuri şi chiar naivi-tăţi, care ne amintesc de butada sa „Când încetăm să mai fim copii, suntem deja morţi.” Geniul redevine o persoană vie ca oricare alta, dar care ne convinge tocmai prin naturaleţea sa de genialitatea operelor.
(…) Odată cu Brâncuşi, sunt celebrați și aceşti prieteni ai lui, cărora le este dedicată noua ediţie a cărţii, pe care azi o văd eu însumi cu alţi ochi decât atunci.
Romulus Rusan, octombrie 2016
MILIŢA PETRAŞCU: Trăirea în esenţă. Totul se desfăşura, la Brâncuşi, în dimensiunile esenţialului, de la modul cum lucra asupra formelor până la o lectură a clasicilor iubiţi sau până la prepararea unui fel de mâncare preferat. Răbdarea cu care ataca din când în când cu dalta o operă începută cine-ştie-când amintea de răbdarea naturii. Întrebat, spunea că, uneori, simte că ar avea nevoie de o mie de ani pentru a putea desluşi formele care zac într-un bloc de piatră. Şi totuşi, Brâncuşi ştia să aştepte. Poate de aici pătrunderea atât de adâncă în regiunile pure ale spiritului.
RăspundețiȘtergereRomulus Rusan: De unde credeţi că a moştenit această răbdare?
MILIŢA PETRAŞCU: Era întotdeauna fericit să povestească despre copilăria sa. Eu cred că de aici venea apolinica sa privire asupra timpului. „Mi-am făcut o rezervă de fericire pentru toată viaţa şi aşa am putut rezista”, îi plăcea să spună. Şi: „Viaţa mea nu a fost decât un şir de minuni”. Avea o nepăsare ciudată faţă de glorie, de „reclamă”: „Gloria este cea mai mare escrocherie pe care au născocit-o oamenii”. De aici desprinderea totală de fluctuaţiile modei şi încăpăţânarea în arta proprie: „Nu trebuie să minţi – îmi spunea -, dar dacă ai minţit trebuie să suferi pentru minciuna aceea până când devine adevăr”.
http://www.memorialsighet.ro/romulus-rusan-o-discutie-la-masa-tacerii-brancusi-viu/
RăspundețiȘtergereSunt convorbirile lui Romulus Rusan cu doisprezece contemporani, care cu toţii au avut privilegiul de a fi stat faţă în faţă cu Brâncuşi, de a-l fi ascultat, apoi de a-şi reaminti cuvinte cândva rostite de el - iar, în cele din urmă, performanţa autoului şi a cărţii este că acestea formează un portret viu şi unitar (fapt de natură să stârnească remuşcări unor "brâncuşologi" care au ratat prilejul de a culege nemijlocit şi apoi de a-şi publica amintirile lor şi ale altor cunoscuţi de odinioară ai sculptorului).
RăspundețiȘtergere"Discuţiile la Masa Tăcerii" au fost culese de la chiar ultimii supravieţuitori români care efectiv l-au cunoscut pe Brâncuşi - cei mai mulţi într-o "primă audiţie".
http://editura.liternet.ro/carte/200/Romulus-Rusan/O-discutie-la-Masa-Tacerii.html