Contributor
Am vorbit cu domnul Horia-Roman Patapievici despre gândire, raportare la timp și despre educație. Am vorbit și despre viitor, deși și trecutul ocupă o parte bună din interviu.
Opinia mea despre educație și despre cei care au fost aclamați care reformatori ai ei este foarte proastă și a devenit din ce în ce mai proastă pe un fond în care, în anii 90, salutam reformele care se făceau în învățământ.
Dar eu am fost educat în regimul comunist.
Școala era comunistă, să zicem, prin faptul că existau orele de socialism științific, orele de educație cetățenească la clasa a 7-a și a 8-a, istoria era făcut din perspectiva ideologiei comuniste. Deci erau urme ideologice limpezi. Dar am făcut matematică, limba română, fizică, chimie… într-un sistem educațional care rămăsese în stil clasic.
Liceul era în stilul reformei franceze, facultatea era, în principiu, facultatea humboldiană. Ei bine, toate astea au fost distruse nu numai prin incompetența „reformatorilor” ci prin sincronizarea cu forme diferite ale învățământului, cum ar fi cele anglo saxone, sau prin această tentă de eficientizare comercială a învățământului prin directiva Bologna. Noi toți ne-am bulucit să distrugem ceea ce funcționa.
Nici nomenclatura nu este bună. Cum să-i spui învățământului liceal „preuniversitar”, de parcă scopul final al lumii ar fi să faci facultate? Idealul de educație e umanist în mod fundamental în civilizația noastră, orientat după ceea ce spunea Goethe că „bunul cel mai de preț al omului este personalitatea”.
Eu nu înțeleg însă nimic din ce vor să facă acești oameni, aparent foarte luminați, care conduc învățământul. Totul e greșit și îmi vine să spun ca cel mai conservator: întoarceți-vă la trecut. Faceți cum s-a făcut în trecut, că se făcea bine!
Nu se vorbește în școală de virtuți sau morală, nu se vorbește că trebuie să fii bun! Și am pierdut toate astea, pentru că am fost lipsiți de discernământ. Discernământul fundamental este: dacă ceva funcționează, trebuie lăsat să funcționeze. Dar asta o spun acum! Dacă am fi vorbit în 90 aș fi spus că avem nevoie de reformă, da!
S-a schimbat „omul recent” în 2025?
Ce carte pregătiți?
O anamneză pentru geniul Europei, o carte despre ce a fost extraordinar în civilizația noastră care iată, se străduiește din răsputeri să nu mai fie.
Ce boală are sufletul Europei?
Un fel ură de sine…
Da, a devenit tot mai recent. E peste tot „omul recent” și totul se schimbă în funcție de nevoile lui. Pentru că „omul recent” e la putere, e omul pentru care trecutul nu contează, iar sufletul lui nu mai are nicio adâncime. Totul e orizontal, totul e hedonism, totul este voința lui de suveranitate absolută asupra lumii.
Există o singură primă lecție de educație financiară pe care noi,
ca popor, ar trebui să o învățăm colectiv,
iar asta ne-ar scuti de toate neplăcerile:
Nu există nimic gratuit.
Sistemul educațional ar trebui să
predea arta vieții, ar trebui să predea arta de a iubi, arta meditației și, în
final, arta de a muri frumos. Sistemul vostru nu este un sistem educațional: nu
face decât să creeze funcționari, șefi de gară, poștași, soldați... și voi îi
spuneți educație!". Nimeni nu a analizat vreodată cu atenție modul în care
funcționează societatea: putem spune doar că a funcționat într-un mod absolut
criminal. Societatea are nevoie de categorii, de ierarhii. Până acum a fost o
societate competitivă, iar simpla idee de competiție este un pericol pentru
ființele umane. Un om poate fi numit idiot doar dacă este comparat cu cineva
care pare inteligent. Odată am fost oaspete într-o casă și în seara aceea
stăteam în grădină; era un copil de cel mult șase ani, un copil unic, și l-am
întrebat: "Cum te cheamă?". El a răspuns: "Până acum am crezut
că numele meu e "N-ai voie sa faci asta!". Acesta este un aspect
foarte important: Orice ar face un copil, adulții sunt mereu la pândă pentru
a-i spune să nu facă asta. Nimănui nu i se permite să se dezvolte conform
propriei naturi și acesta este principalul motiv pentru care există atât de
mulți idioți în lume. Osho (Chandra Mohan Jain)
Rămâneți continuu într-o lună de miere.
Continuați să căutați și să vă căutați unul pe celălalt, găsiți noi moduri de a
vă iubi, găsiți noi moduri de a fi unul cu celălalt. Osho (Chandra Mohan
Jain)
Tristețea dă profunzime. Fericirea dă înălțime. Tristețea dă rădăcini. Fericirea dă ramuri. Fericirea este ca un copac care merge în cer, iar tristețea este ca rădăcinile care coboară în pântecele pământului. Ambele sunt necesare, iar cu cât un copac merge mai sus, cu atât mai adânc merge, simultan. Cu cât copacul este mai mare, cu atât rădăcinile lui vor fi mai mari. De fapt, este întotdeauna proporțional. Acesta este echilibrul lui. Osho
The aim of education should be to teach us rather
how to think, than what to think — rather to improve our minds, so as to enable
us to think for ourselves, than to load the memory with the thoughts of other
men.
James Beattie
