Se afișează postările cu eticheta Vasile Gogea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vasile Gogea. Afișați toate postările

marți, 14 aprilie 2026

Un citat floral

„Într-un colț oricît de mic din natură, este loc totdeauna și pentru armonia universală.”

Vasile Gogea


Eli Gîlcescu
14 apr. 2026


sâmbătă, 4 octombrie 2025

Contemplând îndelung o postare

  O forță de mărturie – aproape un jurnal de supraviețuire. Se simte cum ați recuperat un adevăr greu, fără podoabe, doar prin sinceritate. Felicitări, dle Vasile Gogea. Preiau partea finală – (Eli Gîlcescu)

... o adevărată replică, poetică, ce compensează simbolic în mare măsură ceea ce am pierdut, sau am crezut atunci că pierd am găsit-o abia zilele acestea în cărțile de poezii și meditații, pe care Venerabilul Magistru Marcel Mureșeanu mi-a făcut onoarea și bucuria de mi le trimite prin curier personal (eleganță de modă veche). În stilul Domniei Sale, caligrafiat inconfundabil, și pe un fundal marcantonian, o fină, delicată „țesătură de monade aflate într-o continuă semioză” (Petru Poantă), ne învață, cu maximă, aproape trufașă sfială să contemplăm cu calm o „lume ce pe nesimțite cade” (Irina Petraș).
Preiau, în încheierea acestei (mai puțin) „tragice și grotești istorii” cum ar spune regretatul meu prieten Radu G. Țeposu, cu asentimentul Maestrului Marcel Mureșeanu, această monadă (publicată mai întîi chiar în Făclia, din 22-23 aprilie 2023):
(Despre melc)
„Celor care l-au dat afară din casa lui pe
Melc să
le fie rușine! Ce ziceți acum că pe el l-au
ajutat cerurile
să-și zidească o mănăstire, care chiar
MELK se cheamă,
și unde ar trebui să vă faceți penitență!”

https://vasilegogea.wordpress.com/2025/10/04/cum-am-fost-declarat-homeless-sau-sa-nu-spui-melcului-ca-n-are-casa/

duminică, 28 iunie 2020

Interviul

Uneori, mă urmăresc niște versuri. Alteori – chiar un poem. Rareori le aștern pe hîrtie. Păstrez o poezie, două, și asta nici măcar în fiecare an. Se pare că am reușit ceea ce mi-am impus în urmă cu 35 de ani – să pot trăi și fără să scriu poezie. Cititul poeziei altora mi-a devenit suficient – mă refer la poeți cu adevărat importanți. La finalul răspunsurilor mele veţi găsi cîteva poezii. Ele fac parte dintr-un ciclu duduind de optimism – Death by Invitation Only –, care ar urma să apară în finalul unei cărți de demult, o reeditare cu totul neașteptată pentru mine. Alegeți versul, strofa sau poezia care vi se par cît de cît demne de luat în seamă. Dacă nu veți găsi nimic demn de reprodus, vă voi rămîne profund recunoscător.

Cuvîntul – oricît de miraculos, de curat și de bine inten­ționat – nu poate determina inginerii „genetice“. Sîntem cum sîntem. Schimbările de care ne învrednicim rămîn limitate, relativ superficiale și sînt foarte rar determinate de intervenții din afara noastră.

 „De fiecare dată cînd vede un muritor care își face planuri, Dumnezeu zîm­bește“. Ar fi cu totul imprudent să-l facem pe Dumnezeu să rîdă cu hohote.

un dor de neînțeles

în fiecare seară
îmi car inima într-un lighean

o las la malul mării
ca să pot dormi liniștit

dimineața îmi iau inima înapoi
într-un coș de răchită

mi-o potrivesc la loc
de unde am smuls-o seara

mă simt ca nou

doar seara mi se face un dor
de neînțeles

de mers la malul mării

Dorin Tudoran

https://vasilegogea.wordpress.com/2020/06/27/un-interviu-cu-dorin-tudoran-in-pragul-implinirii-a-75-de-ani-realizat-de-ovidiu-simonca-in-observator-cultural/

https://www.observatorcultural.ro/articol/bilciul-desertaciunilor-ramine-acelasi/#comment-125961

vineri, 24 aprilie 2020

„Mici bucurii tihnite în stare de urgență“

Un ecou la „Cuvinte împotrivite” în „Răsunetul”


Vasile Gogea, spre onoarea care îl caracterizează, nu a eșuat în „capcane”, cum se preconiza, nici nu s-a lăsat antrenat de luptele politice și civice contaminate de virusul bolșevismului și al antieuropenismului care au împânzit România cu ură și morb. Eradicarea discriminărilor sociale devenise necesitate. Vasile Gogea și-a exprimat ritmic în presă, iar în ultimii ani pe blogul personal, atitudinile, credințele, convingerile integrante. A devenit neînduplecat, față cu el fiind excluse orice tip de negociere din corpusul eticii sociale și al legilor democratice.
În România, sub influența privatizării frauduloase și a retrocedărilor scandaloase din patrimoniul național, realizate cu concursul organelor legislative ale noii puteri politice instalate, dovedesc că jurisdicția românească devenise obiedintă politicului. (Fără speranțe sau perspective de recuperare a daunelor economice și morale produse la umbra unor/multor „legi speciale”!) Pentru că de 30 de ani legislativul, juridicul și executivul tratează neglijent numeroase segmente ale sociatății, reflectate în măsurile bancar-economice oneroase.
Atitudinea lui Vasile Gogea în raport cu standardele politice, sociale și mentalitare a rămas inebranlabilă. „Împotrivirile” lui la valma neajunsurilor în care se bălăcește oligarhia frauduloasă românească prind ecou doar în spiritele desăvârșite, mereu mai împuținate în anii din urmă. Împotrivirile lui au primit drept răspuns numai șicane și obstrucționări din partea puterii de stat. Șirele de gânduri din Cuvinte împotrivite se desprind în numeroase efuziuni apoftegmatice, trimiteri sentențioase la literatura gânditorilor europeni, adesea însoțite de avertismente. Citez la întâmplare:
„Atenție, cetățeni conștienți ai României Libere! Genocidul fizic are toate șansele să se continue cu un genocid moral!” (în suplimentul „Libertate cu Dreptate”, nr. 4, 1990) „Repunerea imediată și necondiționată în drepturi a Constituției din 1923; Denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov și asumarea tuturor consecinețelor care decurg dintr-o asemenea decizie; Anularea rezultatelor alegerilor din 1946.” „La adăpostul teoriei „vidului politic” /…/ au început legiferarea tranziției de la socialismul ceaușist /…/ la o nouă mafie constituțională!” (în revista „22”, februarie 1991) „Demnitatea este tot mai mult un delict, iar opinia lucidă și liber exprimată – un act de trădare!” (în „Observator de Brașov”, 1995) „Se discută din nou despre proiectul de lege cu privire la obligativitatea declarării și controlului averilor demnitarilor. Inutil. Într-o țară în care am avut terorism fără teroriști, mineriade fără mineri, corupție fără corupți, antisemitism fără antisemiți, o asemenea lege n-ar face decât să legifereze existența unor îmbogățiți fără… averi!” (idem) Etc.
Relațiile interumane superioare sunt tratate cu spirit nobil, înalt. Iată un exercițiu de „reducere la simplitate”, îndreptat către Doamna Doina Cornea: <<Era odată un om „sărac cu duhul” care obișnuia seara înainte de culcare să citească dintr-o carte de rugăciuni. Într-o zi a trebuit să plece cu treburi socotite și peste noapte a tras la o casă de oameni. Înainte de culcare, omul a constatat că nu are asupră-i cartea de rugăciuni. O uitase acasă. Descumpănit, a îngenuncheat și s-a rugat astfel: „Doamne, Tu știi că eu sunt slab de minte și fără carte nu știu rugăciunile. Dar, uite ce-am să fac: eu am să spun de zece ori alfabetul, și șează Tu literele așa încât să se formeze cuvintele de trebuință pentru rugăciuni”! Pentru că Doamna Doina Cornea urma să împlinească 89 de ani, dar era bolnavă, în suferință și ar fi fost indecent să-i fie trasmisă urarea „La Mulți Ani!”, autorul a găsit mai potrivită o rugăciune, rostită în singurătate, precum creștinul de mai sus: „Doamne, am să spun de zece ori numele Doamnei Doina Cornea, și aranjează Tu cuvintele acestea ca să fie o rugăciune”!>> (pag. 168, 30 aprilie 2018)
                                                                                                      Virgil RAȚIU