sâmbătă, 4 octombrie 2025

Contemplând îndelung o postare

  O forță de mărturie – aproape un jurnal de supraviețuire. Se simte cum ați recuperat un adevăr greu, fără podoabe, doar prin sinceritate. Felicitări, dle Vasile Gogea. Preiau partea finală – (Eli Gîlcescu)

... o adevărată replică, poetică, ce compensează simbolic în mare măsură ceea ce am pierdut, sau am crezut atunci că pierd am găsit-o abia zilele acestea în cărțile de poezii și meditații, pe care Venerabilul Magistru Marcel Mureșeanu mi-a făcut onoarea și bucuria de mi le trimite prin curier personal (eleganță de modă veche). În stilul Domniei Sale, caligrafiat inconfundabil, și pe un fundal marcantonian, o fină, delicată „țesătură de monade aflate într-o continuă semioză” (Petru Poantă), ne învață, cu maximă, aproape trufașă sfială să contemplăm cu calm o „lume ce pe nesimțite cade” (Irina Petraș).
Preiau, în încheierea acestei (mai puțin) „tragice și grotești istorii” cum ar spune regretatul meu prieten Radu G. Țeposu, cu asentimentul Maestrului Marcel Mureșeanu, această monadă (publicată mai întîi chiar în Făclia, din 22-23 aprilie 2023):
(Despre melc)
„Celor care l-au dat afară din casa lui pe
Melc să
le fie rușine! Ce ziceți acum că pe el l-au
ajutat cerurile
să-și zidească o mănăstire, care chiar
MELK se cheamă,
și unde ar trebui să vă faceți penitență!”

https://vasilegogea.wordpress.com/2025/10/04/cum-am-fost-declarat-homeless-sau-sa-nu-spui-melcului-ca-n-are-casa/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu