Decalogul lui Octavian Paler

Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

1. Să aștepți oricât.

2. Să aștepți orice.

3. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

4. Să nu numeri zilele.

5. Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

6. Repetă că nu exista pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

7. Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

8. Dacă gândul ăsta te ajută, nu căuta să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

9. Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

10. Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, o grotă.

Octavian Paler 

Viata pe un peron

Citate (in)utile

Inocenţa seamănă din multe puncte de vedere cu paradisul pierdut. N-o descoperim decât prin nostalgie, după ce am pierdut-o, ca şi copilăria. Ce ştiu despre inocenţă inocenţii? Ce ştiam despre paradisurile candorilor când locuiam în ele? Mă tem că mai nimic. Copilăria şi inocenţa sunt descoperiri târzii, când amintirile şi greşelile îşi alungesc umbrele. Ni le apropiem prin regret. Nemaiavându-le, ştim ce am pierdut. Nu e tema copilăriei o obsesie a maturilor? Şi poate că anumite lucruri trebuie să le pierdem ca daruri pentru a le cuceri ca virtuţi. Trebuie să ieşim din copilărie pentru a o iubi.

Omul lui e condamnat la singurătate chiar când se găsește cu alții. În jurului lui e un vid dureros. Nimic nu-l vindecă, nimic nu-l apără, nici prietenia, nici dragostea. E ca o rană care se contemplă pe sine. Există în această singurătate o mare nostalgie secretă a lumii pierdute, a prieteniilor si iubirilor netrăite, dar exilul e implacabil. Individul se afundă în singurătate, acum, fără să ajungă nicăieri.

Octavian Paler în Un muzeu în labirint (Istorie subiectivă a autoportretului), Victoria învinşilor

Noi astăzi suntem o ţară de oameni singuri. Atât de singuri, încât până şi nefericiţii nu sunt solidari între ei.

Politica nu are principii. Are numai interese.