Franka Gerber nu mai are nimic de pierdut. Regimul nazist i-a omorât tatăl, fratele şi iubitul. Iar ea este o disidentă, fostă membră a mișcării Trandafirul Alb, a făcut închisoare, a fost eliberată şi a rămas sub neobosita supraveghere a regimului. Pierderea familiei i-a golit sufletul pe care simte că nu mai are cu ce să îl umple. Astfel că vrea să se piardă în Pădurea Neagră şi să dispară dintr-o lume apocaliptică ce pare că nu îi mai poate oferi nimic bun.
Însă în timp ce umblă fără ţintă printre copaci, vede un bărbat îmbrăcat în uniformă germană, căzut cu paraşuta, care nu mai mişcă. Deşi el reprezintă tot ceea ce ea urăște mai mult, simţul umanitar al profesiei ei de asistentă medicală o determină să se oprească şi să vadă în ce stare se află. Vede că trăieşte, deşi este grav rănit, cu ambele picioare rupte. Începe apoi o adevărată luptă de salvare a acestui necunoscut, simţind că are un scop, că a găsit ceva pentru care merită să mai trăiască puţin.
Îl duce în cabana ei din munte şi îi oferă îngrijiri. Însă îndoielile încep să apară treptat, când îl aude vorbind în somn în engleză. Aşteaptă răbdătoare să îşi revină în simţire, curioasă să afle cine este cu adevărat acest bărbat pe care l-a salvat de la moarte, conştientă fiind că şi el a făcut acelaşi lucru pentru ea…
Bărbatul se recomandă ca Werner Graf, venit cu o misiune despre care nu poate vorbi, dar atunci când Franka îi propune să anunţe Gestapoul că este rănit, el refuză ferm… Astfel, femeia începe să bănuiască din frânturi că acest bărbat nu este ceea ce pretinde a fi.
Ea hotărăşte că cea mai simplă cale de a afla adevărul de la el este prin exemplul propriu. Astfel, începe să îşi povestească viaţa şi ororile prin care trecuse în ultimii ani din cauza regimului nazist care căpăta din ce în ce mai multă putere.
Teama şi neîncrederea erau stări constante sub dominaţia regimului autoritoar, oameni apropiaţi şi chiar rudele se turnau între ele din nevoia de a-şi apăra propria piele sau pentru a obține favoruri. Nazismul reuşise atât de bine să îşi inoculeze ideile absurde în mintea oamenilor, încât activitatea de supraveghere şi de identificare a duşmanilor regimului era făcută la scară largă de cetăţeni, trăind cu toţii într-o teroare permanentă şi neputând avea încredere unii în ceilalţi.
Având în vedere acest context politic şi social, femeia şi bărbatul din roman se vor bănui reciproc de minciună. Însă treptat, fiecare va înţelege că doar prin încredere reciprocă vor reuşi să îşi salveze vieţile şi să ducă la îndeplinire misiunea stabilită.
„Trandafirul Alb, Pădurea Neagră” vorbeşte despre soarta a doi oameni prinşi într-un context social dificil, care se zbat până la limita puterilor pentru a schimba ceva şi pentru a scăpa cu viaţă. Iar povestea lor ne arată că apropierea dintre oameni şi simţul umanitar reuşesc să supravieţuiască până şi în cele mai negre perioade ale istoriei.
Eoin Dempsey, Editura Corint
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu