10 lucruri bune care mi s-au intamplat de Covid
1. M-am oprit din ce faceam obligatoriu.
2. M-am gandit la ce faceam. Am realizat ca era ori inutil, ori nu-mi facea nicio placere.
3. Mi-am adus aminte de mine, cel de dinainte sa fiu obligat sa fac lucruri. Si-am realizat ca au trecut de atunci decenii bune. Am realizat ca ultima oara in care m-am oprit sa ma intreb de rostul vietii mele a fost la 14 ani.
4. M-am uitat in jur la ce mi-au adus ultimele decenii de lucruri facute obligatoriu. Un pat. O casa. O masina. Hmmm. Atat de putin?
5. Mi-am adus aminte la ce am renuntat pentru asta. La carti. La visare. La bucurie. La revolta. La sinceritate. La viata.
6. Pentru ca izolarea a durat mai mult am apucat sa pun in balanta lucrurile: ce isi dorea societatea de la mine. Si ce imi doream eu de la viata mea. Am realizat ca viata mea a fost mereu pe locul doi. Societatea m-a batut constant la scor, eu crezand ca sunt invingator in meciul asta! Ce ironie...
7. Pentru ca izolarea a durat si mai mult, am descoperit ca, de fapt, cea mai mare suferinta si cel mai rau stres vine din planuri. Da, simpla organizare a vietii in care maine stii ce faci, poimaine la fel, saptamana viitoare e clara, exact asta e cea mai mare apasare. Eliberarea de program a fost ca o eliberare de catuse.
8. Am descoperit ca am 10 perechi de blugi si doar doua de training. Trebuia invers...)
9. Am descoperit ca nu am de fapt o meserie, nici cariera, nici rost. Am realizat ca singurul lucru clar sunt cei de langa mine. Doar ei au ramas, doar pe ei n-a putut sa-i puna la index nimeni.
10. Am fost fericit. Da, mi-e si rusine sa va spun: am fost fericit de Covid. Fara niciun motiv. Am uitat cat e ceasul. Am adormit la pranz. Am visat ca sunt din nou copil. Si am fost. Si dupa aia n-am facut un meeting report despre asta. Nici teleconferinta.
Trebuie sa recunosc: virusul asta simplu, primitiv si prost mi-a adus ceva ce n-au reusit atatia oameni destepti in atatia ani:
M-a dat inapoi pe mine insumi. Cel pierdut. Cel inchis.
Cel uitat in debaraua ambitiei desarte si prostesti de a fi Cineva...
Merci, Covid. Si chiar daca se termina rau, sa stii ca iti raman indatorat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu