Octombrie ros de covid

Într-o seară de octombrie, cu o exclamație de entuziasm, merită să-ți pui și o dorință, până vei întâlni, îmbrățișați și goi, doi nebuni și restul lumii, într-o nesfârșită joacă prin anotimpul iubirii, intersectat de planuri paralele, existențiale iubiri care trebuie să se întâlnească, să se evite, destine care se fac și se desfac, vieți care încep, altele se termină, ca mai toate diminețile
care au văzut multe. despre unele vorbesc, pe altele le trec sub tăceri, până rup frica de noapte, și nu știu ce aștept ca nu cumva să se dea peste cap o toamnă ca aceasta, când pleacă-vine, ca o senzație de neliniști, de zbucium, și nu se va ști nici unde, nici când mă va lua de mână să nu aud prima zăpadă... să nu aud

 

Eli Gîlcescu

20 10 21

Mărturii

Lucian Mindruta

 

10 lucruri bune care mi s-au intamplat de Covid

1. M-am oprit din ce faceam obligatoriu.

2. M-am gandit la ce faceam. Am realizat ca era ori inutil, ori nu-mi facea nicio placere.

3. Mi-am adus aminte de mine, cel de dinainte sa fiu obligat sa fac lucruri. Si-am realizat ca au trecut de atunci decenii bune. Am realizat ca ultima oara in care m-am oprit sa ma intreb de rostul vietii mele a fost la 14 ani.

4. M-am uitat in jur la ce mi-au adus ultimele decenii de lucruri facute obligatoriu. Un pat. O casa. O masina. Hmmm. Atat de putin?

5. Mi-am adus aminte la ce am renuntat pentru asta. La carti. La visare. La bucurie. La revolta. La sinceritate. La viata.

6. Pentru ca izolarea a durat mai mult am apucat sa pun in balanta lucrurile: ce isi dorea societatea de la mine. Si ce imi doream eu de la viata mea. Am realizat ca viata mea a fost mereu pe locul doi. Societatea m-a batut constant la scor, eu crezand ca sunt invingator in meciul asta! Ce ironie...

7. Pentru ca izolarea a durat si mai mult, am descoperit ca, de fapt, cea mai mare suferinta si cel mai rau stres vine din planuri. Da, simpla organizare a vietii in care maine stii ce faci, poimaine la fel, saptamana viitoare e clara, exact asta e cea mai mare apasare. Eliberarea de program a fost ca o eliberare de catuse.

8. Am descoperit ca am 10 perechi de blugi si doar doua de training. Trebuia invers...)

9. Am descoperit ca nu am de fapt o meserie, nici cariera, nici rost. Am realizat ca singurul lucru clar sunt cei de langa mine. Doar ei au ramas, doar pe ei n-a putut sa-i puna la index nimeni.

10. Am fost fericit. Da, mi-e si rusine sa va spun: am fost fericit de Covid. Fara niciun motiv. Am uitat cat e ceasul. Am adormit la pranz. Am visat ca sunt din nou copil. Si am fost. Si dupa aia n-am facut un meeting report despre asta. Nici teleconferinta.

Trebuie sa recunosc: virusul asta simplu, primitiv si prost mi-a adus ceva ce n-au reusit atatia oameni destepti in atatia ani:

M-a dat inapoi pe mine insumi. Cel pierdut. Cel inchis.

Cel uitat in debaraua ambitiei desarte si prostesti de a fi Cineva...

Merci, Covid. Si chiar daca se termina rau, sa stii ca iti raman indatorat!