Într-o seară de octombrie, cu o
exclamație de entuziasm, merită să-ți pui și o dorință, până vei întâlni,
îmbrățișați și goi, doi nebuni și restul lumii, într-o nesfârșită joacă prin
anotimpul iubirii, intersectat de planuri paralele, existențiale iubiri care
trebuie să se întâlnească, să se evite, destine care se fac și se desfac, vieți
care încep, altele se termină, ca mai toate diminețile
care au văzut multe. despre unele vorbesc, pe altele le trec sub tăceri, până
rup frica de noapte, și nu știu ce aștept ca nu cumva să se dea peste cap o
toamnă ca aceasta, cândpleacă-vine, ca o senzație de neliniști, de
zbucium, și nu se va ști nici unde, nici când mă va lua de mână să nu aud prima
zăpadă... să nu aud