Pidosnici

In lumea asta, in tara asta frumoasa, in judetul acesta minunat si in orasul acesta binecuvantat. Dar de ce sa mearga bine cand e mult mai simplu sa mearga prost? Nu rau, prost. De ce? Pentru ca la tot pasul exista oameni foarte preocupati de a duce la excelenta faptul de a nu face nimic. Altii exerseaza in fiecare zi talentul de a pune bete in roate. Daca tot nu e ca ei atunci sa-i incurce pe ceilalti. Din cand in cand zambesc. Ne si iti zambesc. Daca Dumnezeu le-ar lua si zambetul nu s-ar mai putea preface deloc. Si ar muri? Nu. Doar ca lumea atunci ar fi mai buna. Cum? Simplu. Ai sti de la inceput pe cine ai in fata ta. Si ai fugi. Ai fugi pana la Luna si inapoi, e o expresie de a mea in alt context. Si ai alege doar oamenii care mai pot zambi. Pt ca asa i-a lasat Dumnezeu. Dumnezeu iti da garantia ca e om bun prin acel zambet. Dar Dumnezeu nu face asta. Nu alege pt noi. Dar totusi ne lasa in cale niste semne, mai devreme sau mai tarziu. Mie mi-a lasat. Poate m-am prins eu prea tarziu... Mereu am avut incredere in oameni. Si inca am. Sunt doar dezamagita ca lucrurile ar putea merge bine. Dar sunt mai multi cei care vor sa mearga prost. In ultimele 8 luni am cunoscut extrem de multi...oameni care au doar doua target-uri in viata-fie sa nu faca nimic pt ceilalti, fie sa le faca rau celorlalti. Problema nu e ca s-au bucurat la un moment dat de increderea mea, problema e ca inca se bucura de increderea altora. Si altora...si tot asa... Nu sunt sigura daca chiar copilul meu ar putea prinde niste oameni mai sinceri, mai corecti, mai loiali peste vreo 15 ani? Da, sunt dezamagita. Dezamagita pt ca mereu si mereu am senzatia ca in loc sa ne dezvoltam mental si sa evoluam nu facem decat sa ne luptam cu rautatile din jur. Pt ca asa sunt unii... V-am povestit... Daca nu fac rau nu se simt bine, daca fac un bine ori e breaking news ori e interes personal exclusiv. Acum, unii prieteni o sa imi spuna din nou, intoarce-te in presa. Da, am facut o presa pe care unii de acum nu ar putea-o face nici daca ar fi curs la facultate. Am facut presa bunului simt si o presa responsabila. Am dat interviu cu Dumitru Tinu, l-am avut sef pe Adrian Ursu si eram toti o echipa unita la Adevarul. Am fost apreciata de oameni care mi-au spus doar atat-scrie si daca materialele iti apar in ziar atunci e bine-in 2 luni m-au angajat. Nu m-a recomandat nimeni si nimic-doar munca mea. Asa s-a intamplat si la ultimul meu loc de munca-munca m-a recomandat si atat. Si mereu voi crede in munca mea.

Cand a venit dl Cristian Tudor Popescu la Tg Jiu-mi-a spus ca avem un oras frumos dar cu prea multe unitati bancare... Dar i-a placut. Spuneam ca avem un oras binecuvantat, prin prisma operelor lui Brancusi. Candva potentialul lor va fi valorificat. De asta sunt sigura. Se poate. Indiferent de Gica Contra, Gica nufacenimic si alti Gica aflati acum in diverse posturi, cred ca de fapt sunt in Postul Negru unii dintre ei, postul nemuncii. Nesansa lor e ca nu sunt singuri pe pamant. Mai sunt si unii, ca mine, ca tine poate, altii,care vor sa faca ceva in viata asta. Da, eu vreau sa fac ceva si copilul meu sa spuna peste ani-mama a facut asta, mama a contribuit la asta. Tatal are si el visele lui. Va spune si-tata a facut asta... Dar nu vorbesc despre el. Hai sa punem si niste poze de pe vremea cand faceam presa cu reportofonul. Da, poate m-as intoarce in presa. Dar din alta postura, sunt acum destui reporteri/redactori dornici de afirmare. Mai meditam. Cert este ca parca atunci nu era atata rautate intre oameni. Clar, nu era. Am ales sa ma simt binecuvantata si sa fiu recunoscatoare tuturor celor care m-au invatat cate ceva bun in viata aceasta si familiei mele.

Isabela Coară