* * *

nişte oameni au desenat o pasăre pe asfalt
după trei zile
pasărea a zburat oamenii au rămas cu aţa

.

:nu ei joi ca un pelerinaj la o moară dispărută în miezul târziu al zilei
şi eu am un ochi închis pentru mine am un ochi deschis pentru alţii
am părul nepieptănat de parcă aş cere iertare
cerealelor integrale dar eu urăsc cocorii şi nu-i
frumos să urăsc frumos este să scuip pe toate
la timpul lor pe jertfa noastră umană mituită ca o fanfară învinsă am
stat aşezaţi multă vreme sub formă de triunghi
ca nişte grămezi de cărbune ca nişte animale
tolănite la piciorul pianului îmbrăcat în civil nu-i
cunoşteam gamele nici simţ baroc nu aveam era frumos pentru că
puteam urî retraşi în lumina neoanelor stinse a florilor şi-a ierburilor
.
(eram atât de trişti încât devenisem gri
parcă eram de plastic coclit
şi nimeni nu ne-a spus nimic deosebit)

ps

acum sau niciodată în nopţile de vară vine o umbră la mine (o fi tot
ea pasărea o fi tot ea amăgita) şi îmi şopteşte a
poruncă decât o democraţie bolnavă mai bine o dictatură sănătoasă

Daniel Vorona