Ziaristul și scriitorul turc Ahmet Altan are șaptezeci de ani. Și-a petrecut ultimii patru ani într-una din închisorile regimului Erdogan, acuzația principală fiind aceea de a fi transmis mesaje subliminale organizatorilor și participanților la încercarea de lovitură de stat din Turcia, din 2016. Este condamnat la închisoare pe viață.
Nu voi mai vedea niciodată lumea este o carte uluitoare, pe care aș aseza-o lângă cele scrise de Viktor Frankl sau Aleksandr Soljenițîn și care ne arată modul în care regimurile totalitare (din diferite spații geografice și culturale, și din epoci diferite) încearcă și, din fericire, eșuează în a distruge adevărul, cultura și speranța.
„Mi-am dat seama încă o dată seama că, atunci când trebuie să faci față unei realități capabile să-ți întoarcă viața pe dos, aceeași biată realitate te va lua pe sus, asemenea, unui potop, numai și numai dacă îi cedezi și dacă te comporți așa cum aceasta se așteaptă de la tine să o faci. Ca unul care a fost azvârlit în valurile murdare, învolburate, ale realității, pot spune cu deplină siguranță că victimele ei sunt așa-zișii oameni inteligenți, care cred că trebuie să te comporți în concordanță cu această realitate. Există anumite acțiuni și cuvinte care sunt impuse de evenimentele, pericolele și realitățile înconjurătoare. Odată ce refuzi să joci rolul prestabilit, acționând, în schimb, și spunând lucruri neașteptate, realitatea însăși este luată prin surprindere – se izbește de digurile răzvrătite ale minții tale și se face fărâme. Apoi tu capeți puterea necesară de a aduna cioburile și a de a forma din ele, la adăpostul propriei minți, o altă realitate.” Ce splendidă declarație de forță, inteligență și speranță !
Raluca Elgyar
Doamne, ce suflete sublime puteau să se ascundă sub înfăţişarea ordinară a unora!
RăspundețiȘtergereAleksandr Soljeniţîn în Arhipelagul Gulag
Treptat mi s-a descoperit că linia care desparte binele de rău nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om – şi apoi prin toate inimile omeneşti... Şi chiar şi înlăuntrul inimilor copleşite de rău, se păstrează un mic cap de pod al binelui. Şi chiar şi în cea mai bună dintre toate inimile, rămâne nedezrădăcinat... un colţişor de rău.
RăspundețiȘtergerecitat clasic din Aleksandr Soljeniţîn
Haina care o plăteşti ieftin, nu o porţi mult.
RăspundețiȘtergereAleksandr Soljeniţîn
Ai putere asupra oamenilor numai atâta vreme cât nu le iei totul. Dar, când i-ai răpit unui om tot ce are, nu mai este deloc sub stăpânirea ta. El este iar liber.
RăspundețiȘtergerecitat din Aleksandr Soljeniţîn
Viktor E. Frankl
RăspundețiȘtergereDostoievski a spus cândva: „Un singur lucru mă înspăimântă: să nu mă ridic la înălțimea suferințelor mele”. Mi-am amintit de multe ori cuvintele sale când i-am întâlnit pe martirii lagărelor, pe cei al căror comportament, suferință și moarte stau mărturie că omul nu poate fi jefuit de libertatea lui interioară. Despre aceștia putem spune că s-au ridicat la înălțimea suferinței lor; că felul în care și-au dus crucea a fost cu adevărat o victorie interioară. Tocmai această libertate interioară – ce nu-i poate fi luată niciunui om – conferă sens și rost vieții.
În cele din urmă, omul nu trebuie să întrebe care este sensul vieții, ci să recunoască că el este cel întrebat. Pe scurt, fiecare om este chestionat de viață, iar la întrebările vieții se răspunde cu răspunsurile propriei vieți; a vieții căruia individul îi poate răspunde doar prin asumarea responsabilității. Logoterapia consideră că esența existenței umane este responsabilitatea. Viktor E. Frankl
RăspundețiȘtergereViktor Frankl
RăspundețiȘtergereTrebuie să înțelegeți că întreaga lume este o glumă. Dreptatea nu există, totul se întâmplă din întâmplare. Numai când înțelegeți acest lucru, veți fi de acord că este o nebunie să vă luați în serios.(“Omul în căutarea sensului”)
Doar dragostea este elementul final și suprem, care ne justifică existența aici, care ne poate înălța și ne poate întări!