Ziaristul și scriitorul turc Ahmet Altan are șaptezeci de ani. Și-a petrecut ultimii patru ani într-una din închisorile regimului Erdogan, acuzația principală fiind aceea de a fi transmis mesaje subliminale organizatorilor și participanților la încercarea de lovitură de stat din Turcia, din 2016. Este condamnat la închisoare pe viață.
Nu voi mai vedea niciodată lumea este o carte uluitoare, pe care aș aseza-o lângă cele scrise de Viktor Frankl sau Aleksandr Soljenițîn și care ne arată modul în care regimurile totalitare (din diferite spații geografice și culturale, și din epoci diferite) încearcă și, din fericire, eșuează în a distruge adevărul, cultura și speranța.
„Mi-am dat seama încă o dată seama că, atunci când trebuie să faci față unei realități capabile să-ți întoarcă viața pe dos, aceeași biată realitate te va lua pe sus, asemenea, unui potop, numai și numai dacă îi cedezi și dacă te comporți așa cum aceasta se așteaptă de la tine să o faci. Ca unul care a fost azvârlit în valurile murdare, învolburate, ale realității, pot spune cu deplină siguranță că victimele ei sunt așa-zișii oameni inteligenți, care cred că trebuie să te comporți în concordanță cu această realitate. Există anumite acțiuni și cuvinte care sunt impuse de evenimentele, pericolele și realitățile înconjurătoare. Odată ce refuzi să joci rolul prestabilit, acționând, în schimb, și spunând lucruri neașteptate, realitatea însăși este luată prin surprindere – se izbește de digurile răzvrătite ale minții tale și se face fărâme. Apoi tu capeți puterea necesară de a aduna cioburile și a de a forma din ele, la adăpostul propriei minți, o altă realitate.” Ce splendidă declarație de forță, inteligență și speranță !
Raluca Elgyar
