(...) Nu este o simplă întâmplare că romanul Ferenike poate fi copleșitor, poate fi neînțeles, poate fi atipic, poate fi clasificat ca o narațiune magică, o viață imaginată a unui copil care a trăit la răscrucea unor istorii familiale și social-politice deosebite. Ceea ce este remarcabil, este capacitatea de a dezvălui, cu toate durerile și nostalgiile și fericirile, aceste timpuri. Ferenike este o autobiografie-izvor, pentru că „fiecare izvor are parfumul lui, îl poți simți ca la oameni. Sunt râuri sufocate, care curg greu, și sunt altele care, indiferent de câte mizerii au fost aruncate în ele, păstrează respirația de la izvor”. Am simțit oamenii și locurile din acest roman, pentru că Doina Ruști știe că darul povestirii poate vindeca și își poate lăsa ADN-ul celor care sunt sau vor fi. (Dragoș-Andrei PREUTESCU)
duminică, 9 martie 2025
duminică, 16 februarie 2025
Diferențe și divergențe
[...] să ne folosim academic diferențele și divergențele dintre noi și să fim înțelepți, știind când să fim de acord că nu suntem de acord, căutând însă să cooperăm elegant [...] Daniel David
vineri, 14 februarie 2025
Apoftegmele lui Don Florin Iaru
Scapă de povara realismului, dar fă în așa fel încât totul să pară real!
Ce deosebește un grafoman de un autor. Grafomanul vrea să scrie cărți. Multe
cărți. Scriitorul vrea să scrie bine. E o diferență fundamentală. (Florin Iaru)
Pentru Don Florin Iaru, limba română e “un ciuline de fier”! Un ciuline de fier care expandează în creierul și imaginarul lui Don Florin Iaru personaje care ies din lumea lui Caragiale, mantaua lui Gogol, realismul (post)comunist și tehnicile high-fidelity. Nimic din ce e omenesc și virtual nu îi este străin și sunt bun prilej de cercetări interioare și poetice. [...]
miercuri, 5 februarie 2025
Despre iubire, șansă și atașament
Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească. Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să îl faci vreodată în viața ta și va fi, de asemenea, cel mai important. Nu mai purta conversații dificile cu oamenii care nu vor să se schimbe. Încetează să mai apari pentru oameni care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga aprecierea celor din jurul tău, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.
duminică, 26 ianuarie 2025
Shogun
„Leave the problems of God to God and karma to karma. Today you’re here and nothing you do will change that. Today you are alive and here and honored and blessed with good fortune. Look at this sunset, it’s beautiful, neh? This sunset exists. Tomorrow does not exist. There is only now. Please look. It is so beautiful and it will never happen ever again, never, not this sunset, never in all infinity. Lose yourself in it, make yourself one with nature and do not worry about karma, yours, mine…” (James Clavell, Shogun)
„How beautiful life is and how sad! How fleeting, with no past and no future, only a limitless now. ” (James Clavell, Shōgun)
„Only
by living at the edge of death can you understand the indescribable joy of
life. ”
(James Clavell, Shōgun)
„.., by universal custom, your enemy is never more polite than when he is planning or has planned your destruction.” (James Clavell, Shōgun)
vineri, 17 ianuarie 2025
Un exercițiu de libertate
“An artist does not create the way he lives, he lives the way he creates.”
Un artist nu creează așa cum trăiește, el trăiește așa cum creează.”
Jean LescureCum să locuim poetic în această lume
Profesor de istoria ştiinţelor şi de epistemologie, filosof al imaginaţiei, analist al psihicului uman şi al literaturii, savant de o invidiabilă anvergură a erudiţiei, Bachelard nu ne ţine, totuşi, prelegeri savante în cărţile lui, nu ne inculcă o metodologie şi nici, cu atât mai puţin, o ideologie. Dacă există o pedagogie în textele lui, aceasta este doar (!) una a percepţiei. Fără vreun program asumat şi declarat ca atare, el ne propune o bună întâlnire cu lumea, ne invită să ne bucurăm de prodigiile ei.
Lecţia lui Gaston Bachelard: cum să locuim poetic în
această lume.
Imaginea pe care ne-o oferă lectura unui poem, iat-o devenind cu adevărat a noastră. Prinde rădăcini în noi înşine. Ea ne-a fost dată, dar acum ne naştem întru impresia că am fi putut s-o creăm, că ar fi trebuit s-o creăm. Ea devine o fiinţă nouă a limbajului nostru, ne exprimă, făcându-ne ceea ce ea exprimă, cu alte cuvinte, ea este deopotrivă o devenire a exprimării şi o devenire a fiinţei noastre. În acest caz, exprimarea crează fiinţă. Gaston Bachelard,
https://monoskop.org/images/4/48/Bachelard_Gaston_Poetica_spatiului.pdf