Totul despre oameni și locuri

 (...) Nu este o simplă întâmplare că romanul Ferenike poate fi copleșitor, poate fi neînțeles, poate fi atipic, poate fi clasificat ca o narațiune magică, o viață imaginată a unui copil care a trăit la răscrucea unor istorii familiale și social-politice deosebite. Ceea ce este remarcabil, este capacitatea de a dezvălui, cu toate durerile și nostalgiile și fericirile, aceste timpuri.  Ferenike este o autobiografie-izvor, pentru că „fiecare izvor are parfumul lui, îl poți simți ca la oameni. Sunt râuri sufocate, care curg greu, și sunt altele care, indiferent de câte mizerii au fost aruncate în ele, păstrează respirația de la izvor”. Am simțit oamenii și locurile din acest roman, pentru că Doina Ruști știe că darul povestirii poate vindeca și își poate lăsa ADN-ul celor care sunt sau vor fi. (Dragoș-Andrei PREUTESCU)

https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/cronica-literara-de-sambata-dragos-andrei-preutescu/

Diferențe și divergențe

[...] să ne folosim academic diferențele și divergențele dintre noi și să fim înțelepți, știind când să fim de acord că nu suntem de acord, căutând însă să cooperăm elegant [...] Daniel David

Apoftegmele lui Don Florin Iaru

 Scapă de povara realismului, dar fă în așa fel încât totul să pară real!

Ce deosebește un grafoman de un autor. Grafomanul vrea să scrie cărți. Multe

cărți. Scriitorul vrea să scrie bine. E o diferență fundamentală. (Florin Iaru)

Pentru Don Florin Iaru, limba română e “un ciuline de fier”! Un ciuline de fier care expandează în creierul și imaginarul lui Don Florin Iaru personaje care ies din lumea lui Caragiale, mantaua lui Gogol, realismul (post)comunist și tehnicile high-fidelity. Nimic din ce e omenesc și virtual nu îi este străin și sunt bun prilej de cercetări interioare și poetice. [...]

Între timp (și între epoci), ciulinele de fier a pulverizat pe coperta unei cărți: “Jos realitatea!”. Citate din această carte au fost disecate și rase de culturnici, directori de imagine și expirați. De altfel, și biografia poetului (mai cu seamă episoadele în care a cerut democratizarea vieții noaste literare!) a fost pusă fie sub paranteze peiorative, fie de-a dreptul la stâlpul infamiei, încât îți vine să închei apocaliptic: Don Florin Iaru, nu simți că te cuprind vidul și întunericul?

Dan Mircea Cipariu

Despre iubire, șansă și atașament

    Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească. Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să îl faci vreodată în viața ta și va fi, de asemenea, cel mai important. Nu mai purta conversații dificile cu oamenii care nu vor să se schimbe. Încetează să mai apari pentru oameni care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga aprecierea celor din jurul tău, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.

    Când începi să lupți pentru o viață plină de bucurie, interes și angajament, nu toată lumea va fi pregătită să te urmeze acolo. Asta nu înseamnă că trebuie să vă schimbați cine sunteți, ci că trebuie să renunțați la oamenii care nu sunt pregătiți să vi se alăture.

    Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le oferi timpul tău, nu îți faci un serviciu continuând să le oferi energia și viața ta. Adevărul este că nu sunteți pentru toată lumea și nu toată lumea este pentru voi.

    Acesta este motivul pentru care este atât de special atunci când întâlnești oameni cu care ai o prietenie sau o iubire în schimb. Vei ști cât de prețioasă este pentru că ai experimentat ceea ce nu este.

    Cu cât petreceți mai mult timp încercând să vă faceți să iubiți pe cineva care nu este capabil, cu atât pierdeți mai mult timp privându-vă de posibilitatea acelei conexiuni cu altcineva.

    Există miliarde de oameni pe această planetă și mulți dintre ei te vor întâlni, la nivelul tău de interes și angajament.

    Cu cât rămâi mai mult implicat cu oameni care te folosesc ca pe o pernă, ca pe un gând ulterior sau ca pe un terapeut pentru vindecarea lor emoțională, cu atât stai mai mult departe de comunitatea pe care o dorești.

    Poate că dacă nu te mai prezinți, nu te vor mai căuta. Poate că dacă nu mai încerci, relația se termină. Poate că dacă nu mai trimiți mesaje, telefonul tău va rămâne întunecat timp de săptămâni.

    Asta nu înseamnă că ai distrus relația, ci că singurul lucru care a ținut-o împreună a fost energia pe care doar tu ai dat-o pentru a o menține. Asta nu e iubire, e atașament. E dorința de a da o șansă cuiva care nu o merită! Meriți multe, sunt oameni care nu ar trebui să fie în viața ta, îți vei da seama.

    Cel mai valoros lucru pe care îl ai în viață este timpul și energia ta, ambele fiind limitate. Ceea ce faci cu timpul și energia ta îți va defini existența.

    Când realizezi acest lucru, începi să înțelegi de ce ești atât de anxios atunci când petreci timp cu oameni, în activități, locuri sau situații care nu ți se potrivesc și care nu ar trebui să fie în preajma ta, acestea îți fură energia.

    Veți începe să realizați că cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru dvs. și pentru toți cei din jurul dvs. este să vă protejați energia mai aprig decât orice altceva.

Fă din viața ta un refugiu sigur, în care doar persoanele „compatibile” cu tine sunt admise.

    Nu sunteți responsabili pentru salvarea nimănui. Nu ești responsabil pentru a-i convinge să facă mai bine. Nu este treaba ta să exiști pentru oameni și să le oferi viața ta!

    Pentru că dacă te simți rău, dacă te simți obligat, vei fi rădăcina tuturor problemelor prin insistența ta, temându-te că ei nu vor întoarce favorurile pe care le-ai acordat. Singura ta obligație este să realizezi că ești stăpânul destinului tău și să accepți iubirea pe care crezi că o meriți.

    Decideți că meritați o prietenie adevărată, un angajament real și o iubire completă cu oameni sănătoși și prosperi. Apoi așteaptă și vezi cât de mult începe totul să se schimbe și se va schimba, asta e sigur, cu oameni pozitivi și energie bună, nu-ți pierde timpul cu oameni care nu merită, schimbarea îți va oferi dragostea, stima, fericirea și protecția pe care le meriți.

Anthony Hopkins

Shogun

„Leave the problems of God to God and karma to karma. Today you’re here and nothing you do will change that. Today you are alive and here and honored and blessed with good fortune. Look at this sunset, it’s beautiful, neh? This sunset exists. Tomorrow does not exist. There is only now. Please look. It is so beautiful and it will never happen ever again, never, not this sunset, never in all infinity. Lose yourself in it, make yourself one with nature and do not worry about karma, yours, mine…” (James Clavell, Shogun)

 „How beautiful life is and how sad! How fleeting, with no past and no future, only a limitless now. ” (James Clavell, Shōgun)

„Only by living at the edge of death can you understand the indescribable joy of life. ”
(James Clavell, Shōgun)

„.., by universal custom, your enemy is never more polite than when he is planning or has planned your destruction.” (James Clavell, Shōgun)

   

Un exercițiu de libertate

 “An artist does not create the way he lives, he lives the way he creates.”

Un artist nu creează așa cum trăiește, el trăiește așa cum creează.”

Jean Lescure

“Non-knowing is not a form of ignorance but a difficult transcendence of knowledge. This is the price that must be paid for an oeuvre to be, at all times, a sort of pure beginning, which makes its creation an exercise in freedom.”

„Necunoașterea nu este o formă de ignoranță, ci o transcendență dificilă a cunoașterii. Acesta este prețul care trebuie plătit pentru ca o operă să fie, în orice moment, un fel de început pur, care face din crearea ei un exercițiu de libertate.”

Jean Lescure

Cum să locuim poetic în această lume

 Profesor de istoria ştiinţelor şi de epistemologie, filosof al imaginaţiei, analist al psihicului uman şi al literaturii, savant de o invidiabilă anvergură a erudiţiei, Bachelard nu ne ţine, totuşi, prelegeri savante în cărţile lui, nu ne inculcă o metodologie şi nici, cu atât mai puţin, o ideologie. Dacă există o pedagogie în textele lui, aceasta este doar (!) una a percepţiei. Fără vreun program asumat şi declarat ca atare, el ne propune o bună întâlnire cu lumea, ne invită să ne bucurăm de prodigiile ei.

Lecţia lui Gaston Bachelard: cum să locuim poetic în această lume.

    Imaginea pe care ne-o oferă lectura unui poem, iat-o devenind cu adevărat a noastră. Prinde rădăcini în noi înşine. Ea ne-a fost dată, dar acum ne naştem întru impresia că am fi putut s-o creăm, că ar fi trebuit s-o creăm. Ea devine o fiinţă nouă a limbajului nostru, ne exprimă, făcându-ne ceea ce ea exprimă, cu alte cuvinte, ea este deopotrivă o devenire a exprimării şi o devenire a fiinţei noastre. În acest caz, exprimarea crează fiinţă. Gaston Bachelard, 

https://monoskop.org/images/4/48/Bachelard_Gaston_Poetica_spatiului.pdf