Profesor de istoria ştiinţelor şi de epistemologie, filosof al imaginaţiei, analist al psihicului uman şi al literaturii, savant de o invidiabilă anvergură a erudiţiei, Bachelard nu ne ţine, totuşi, prelegeri savante în cărţile lui, nu ne inculcă o metodologie şi nici, cu atât mai puţin, o ideologie. Dacă există o pedagogie în textele lui, aceasta este doar (!) una a percepţiei. Fără vreun program asumat şi declarat ca atare, el ne propune o bună întâlnire cu lumea, ne invită să ne bucurăm de prodigiile ei.
Lecţia lui Gaston Bachelard: cum să locuim poetic în
această lume.
Imaginea pe care ne-o oferă lectura unui poem, iat-o devenind cu adevărat a noastră. Prinde rădăcini în noi înşine. Ea ne-a fost dată, dar acum ne naştem întru impresia că am fi putut s-o creăm, că ar fi trebuit s-o creăm. Ea devine o fiinţă nouă a limbajului nostru, ne exprimă, făcându-ne ceea ce ea exprimă, cu alte cuvinte, ea este deopotrivă o devenire a exprimării şi o devenire a fiinţei noastre. În acest caz, exprimarea crează fiinţă. Gaston Bachelard,
https://monoskop.org/images/4/48/Bachelard_Gaston_Poetica_spatiului.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu