Sensuri adânci şi emoţii

 Despre Samuel Beckett 

CONFRUNTĂRI BECKETTIENE

cuvinte murmurate, urlate… insistente

MARTIN ESSLIN:

Era într-adevăr emoţionant cum se apropiau aceşti oameni fără pretenţii intelectuale de scrierile            dramaturgului şi cum le receptau mesajul. Acesta este adevăratul impact cu publicul al lui Beckett. Alan Schneider, unul din cei mai buni regizori ai săi, l-a întrebat odată care este sensul piesei Sfîrşit de partidă. Beckett i-a răspuns că nu-i nimic altceva decît un zgomot de fond, precum cel de la ţeava de eşapament. Scriitorul nu a făcut nici un calambur. Cu alte cuvinte, ce spunea ej în piesă era ca o parte din tine care iese afară. Prin acest exemplu vreau să remarc că Beckett este foarte pe pămînt, nu-l este teamă să folosească nici o asociaţie care este logică. Pentru orice lucru apelează la cuvîntul cel mai simplu, cel mai concret. Din asta se poate învăţa foarte mult.

EU NU

GURA: afară ... în lumea asta . . . lumea asta . . . lucru mic şi neîn- "’nat . . . înainte de vreme. . . uitat de Dum — ce? . . . fată? . . . da . .. oyetiţă ... în această . . . afară în această . . . înainte de a-i veni vremea . . . o -gaură uitată de Dumnezeu . . . numită . . . numită ... nu contează. .. părinţi necunoscuţi . . . despre care nu se ştie nimic ... da ... el a dispărut . . . fără urmă . . . imediat după ce şi-a încheiat nădragii ... ea lî fel . . . opt luni mai tîrziu . . . aproape la ţanc . . . deci fără nici o iubire ... i\ asta a scăpat . . . nici o iubire . . . aşa cum de obicei îi oferi . . . unui prunc fără grai ... în casă ... nu . . . într-adevăr . . . nici măcar asta înt '-un fel sau altul . . . nici un fel de iubire . . . într-un alt moment al vieţii ... o astfel de legătură tipică . .. nimic de remarcat pînă la 60 cînd — . . . ce? . . . 70? . . . Doamne ! . . , ajunge spre 70 . . . hoinărind pe mp . . . căutînd fără ţintă ciuboţica cucului ... să facă o coroniţă ... . jmai cîţiva paşi apoi stă . . . privind în gol . . . mai departe . . . cîţiva paşi încă ... se opreşte priveşte iar . . .şi tot aşa . . . lăsîndu-se în voia soartei . . . cînd fără veste . . . toate au dispărut. . . toate chiar şi acea lumină matinală de aprilie ... şi ea s-a pomenit în — . . . ce? . . . cine? . . .nu ! . . . ea ! . . . (Pauză şi mişcare 1) . . . s-a pomenit în întuneric . şi mai exact ... în nesimţire ... în nesimţire . . . căci mai putea să audă încă bîzîitul . . . aşa-zis ... în urechi ... şi o rază venea şi pleca ... venea şi pleca . . . asemeni unei raze de lună . . . rătăcind . . . intrînd şi ieşind din nori . . . dar atît de mohorîtă . . . simţind . . . simţindu-se atît de amorţită ... ea nu ştia ... în ce poziţie se află . . . închipuieşte-ţi ! ... în ce poziţie era? ... fie în picioare ... fie aşezată . . . dar creierul ... ce? . . . îngenunchind? ... da ... fie ridicîndu-se ... fie stînd jos . . . fie îngenunchind ... fie zăcînd . . . dar creierul încă . . . încă într-un fel ... pentru că primul ei gînd a fost ... oh mult timp după aceea . . . cînd brusc o străfulgerare . . . cum fusese ea învăţată să creadă ... cu ceilalţi neisprăviţi . . . într-un îndurător . . . (Rîs scurt) . . . Dumnezeu ... (Rîs plin) . . . primul gînd a fost ... oh mult timp după aceea . . . cînd brusc o străfulgerare ... ea a fost pedepsită . . . pentru păcatele sale . .. dintre care apoi cîteva ... ca dovadă dacă mai era nevoie de vreo dovadă . . . i-au fulgerat prin minte . . . unul cîte unul . . . apoi alungate ca prosteşti ... oh mult timp după aceea ... pe măsură ce alunga gîndul . .. îndată ce şi-a dat brusc seama . . . treptat a înţeles ... că nu suferea . .. închipuieşte-ţi ! . . . fără suferinţă ! . . . într-adevăr nu-şi putea aminti . . . dinăuntru . . . cînd suferise mai puţin ... în afară de cazul cînd bineînţeles ea a fost . . . sortită să sufere ... ha I ... destinată să sufere . . • ca în vremurile ciudate . . . din viaţa sa . . . cînd intenţionase clar să se distreze ... ea a fost de fapt... nu a avut nici o plăcere . . . nici cea mai neînsemnată ... în care caz desigur . . . noţiunea de pedeapsă . . . pentru un păcat sau altul . . . sau pentru soartă . . . sau pentru nici un motiv deosebit. . . de dragul pedepsei . . . lucru pe care ea îl înţelesese perfect . . • noţiunea de pedeapsă . . . care îi apăruse mai întîi ei . . . cum fusese ea educată să creadă ... cu ceilalţi neisprăviţi . . . într-un îndurător . • ■ (Rîs scurt) . . . Dumnezeu . . . (Rîs plin) . . . i-a venit ideea asta . . ■ apoi a renunţat la ea ... ca la o prostie . . . poate nu era chiar o prostie . • ■ la-urma urmei ... şi aşa mai departe . . . toate astea . . . zadarnice argumente . . . pînă cînd un alt gînd ... oh mult după aceea . . . brusc o străfulgerare . . . într-adevăr foarte prostească dar — . . . ce? . . . bîzîitul? • ■ ■ da . . . tot timpul bîzîitul . . . aşa-zis ... în urechi . . . deşi de fapt . • ■ nu suna deloc în urechi ... în ţeastă . . . geamăt înăbuşit în ţeastă . • şi tot timpul această licărire sau rază ... ca raza de lună, . . . dar poate nu . . . cu singuranţă nu . . . mereu aceeaşi pată . . . cînd strălucitoare . • ■ cînd difuză. . . dar mereu aceeaşi pată . . ! de parcă nici o lună nu putea ,. • nici . . . nici luna . . . toate aparţinînd aceleiaşi dorinţe de ... a chinui .. • de fapt din acest punct de vedere . . . nici măcar ... o durere . ■ • pină acum ... ha ... ! pînă acum . . . celălalt gînd apoi . . . mult după . . .

Doi critici americani, Bishop şi Federman sintetizau în 1976, în publicaţia Cahiers de l’Herne, principalele repere ale operei lui Beckett:  „1906–1976, 70 de ani de cuvinte… o viaţă întreagă… o viaţă făcută din cuvinte […] Iată ceea ce rezumă viaţa lui Samuel Beckett, iată ceea ce face biografia sa. Aproape o jumătate de secol de cuvinte, de la cele dintâi, în 1929, în engleză, în franceză, cuvinte murmurate, urlate… insistente. Şi nu s-a terminat, nu, căci, aşa cum spune vocea care vorbeşte în opera lui Beckett, cel mai rău este începutul, apoi mijlocul, apoi sfârşitul, la sfârşit, la sfârşit este cel mai rău.” (T. Bishop, R. Federman, Avant-propos in Samuel Beckett, Cahiers de l’Herne, Paris, Éditions de l’Herne, 1976.]

Nu cred ca opera mea să fie pesimistă. Nu vreau să spun că deznădejdea personajelor mele ar fi optimistă. Dar ceea ce pot spune este că oamenii mei se încăpăţânează să meargă totuşi mai departe. (Samuel Beckett)

Acolo unde coexistă şi obscuritatea şi lumina, există pentru noi şi inexplicabilul. De aceea, cuvântul cheie ale pieselor mele este poate. (Samuel Beckett)

Samuel Beckett (n. 13 aprilie 1906, Foxrock, County Dublin , Irlanda – d. 22 decembrie 1989, Paris , Franța) a fost un autor, critic și dramaturg, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1969. 

John Boyne, O scară către cer

 sau Furiile invizibile ale inimii

Poate că ar fi o idee bună dacă toată lumea s-ar opri din scris pentru câțiva ani și le-ar permite cititorilor să-i ajungă din urmă. (John Boyne, O scară către cer)

(...) doar victimele și supraviețuitorii pot înțelege cu adevărat îngrozitorul acelui timp și loc; ceilalți dintre noi trăim de cealaltă parte a gardului, privind din locul nostru confortabil, încercând în propriile noastre moduri stângace să dăm un sens tuturor. (John Boyne, Băiatul în pijama cu dungi)

Întotdeauna am crezut că dacă femeile ar putea valorifica doar în mod colectiv puterea pe care o au, atunci ele ar conduce lumea. (John Boyne, Furiile invizibile ale inimii)

E. G.

Dramaturg, regizor și autor american

 

David Mamet, 

Spune întotdeauna adevărul. Este cel mai ușor de reținut.

Sunt doar cuvinte... dacă nu sunt adevărate.

Intră în scenă târziu; ieși devreme din scenă.

Știi, am citit odată o carte interesantă care spunea că, uh, cei mai mulți oameni pierduți în sălbăticie mor de rușine. Da, vezi, mor de rușine. (…) Și așa stau acolo și... mor pentru că nu au făcut singurul lucru care le-ar salva viețile.

Trăim vremuri opresive.

Slavă Domnului că oamenii de la Hollywood nu au suflet, așa că nu trebuie să sufere prin viața lor.

Totul despre oameni și locuri

 (...) Nu este o simplă întâmplare că romanul Ferenike poate fi copleșitor, poate fi neînțeles, poate fi atipic, poate fi clasificat ca o narațiune magică, o viață imaginată a unui copil care a trăit la răscrucea unor istorii familiale și social-politice deosebite. Ceea ce este remarcabil, este capacitatea de a dezvălui, cu toate durerile și nostalgiile și fericirile, aceste timpuri.  Ferenike este o autobiografie-izvor, pentru că „fiecare izvor are parfumul lui, îl poți simți ca la oameni. Sunt râuri sufocate, care curg greu, și sunt altele care, indiferent de câte mizerii au fost aruncate în ele, păstrează respirația de la izvor”. Am simțit oamenii și locurile din acest roman, pentru că Doina Ruști știe că darul povestirii poate vindeca și își poate lăsa ADN-ul celor care sunt sau vor fi. (Dragoș-Andrei PREUTESCU)

https://www.gazetadambovitei.ro/educatie/cultura/cronica-literara-de-sambata-dragos-andrei-preutescu/

Diferențe și divergențe

[...] să ne folosim academic diferențele și divergențele dintre noi și să fim înțelepți, știind când să fim de acord că nu suntem de acord, căutând însă să cooperăm elegant [...] Daniel David

Apoftegmele lui Don Florin Iaru

 Scapă de povara realismului, dar fă în așa fel încât totul să pară real!

Ce deosebește un grafoman de un autor. Grafomanul vrea să scrie cărți. Multe

cărți. Scriitorul vrea să scrie bine. E o diferență fundamentală. (Florin Iaru)

Pentru Don Florin Iaru, limba română e “un ciuline de fier”! Un ciuline de fier care expandează în creierul și imaginarul lui Don Florin Iaru personaje care ies din lumea lui Caragiale, mantaua lui Gogol, realismul (post)comunist și tehnicile high-fidelity. Nimic din ce e omenesc și virtual nu îi este străin și sunt bun prilej de cercetări interioare și poetice. [...]

Între timp (și între epoci), ciulinele de fier a pulverizat pe coperta unei cărți: “Jos realitatea!”. Citate din această carte au fost disecate și rase de culturnici, directori de imagine și expirați. De altfel, și biografia poetului (mai cu seamă episoadele în care a cerut democratizarea vieții noaste literare!) a fost pusă fie sub paranteze peiorative, fie de-a dreptul la stâlpul infamiei, încât îți vine să închei apocaliptic: Don Florin Iaru, nu simți că te cuprind vidul și întunericul?

Dan Mircea Cipariu

Despre iubire, șansă și atașament

    Renunță la oamenii care nu sunt pregătiți să te iubească. Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să îl faci vreodată în viața ta și va fi, de asemenea, cel mai important. Nu mai purta conversații dificile cu oamenii care nu vor să se schimbe. Încetează să mai apari pentru oameni care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctul tău este să faci tot ce poți pentru a câștiga aprecierea celor din jurul tău, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.

    Când începi să lupți pentru o viață plină de bucurie, interes și angajament, nu toată lumea va fi pregătită să te urmeze acolo. Asta nu înseamnă că trebuie să vă schimbați cine sunteți, ci că trebuie să renunțați la oamenii care nu sunt pregătiți să vi se alăture.

    Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le oferi timpul tău, nu îți faci un serviciu continuând să le oferi energia și viața ta. Adevărul este că nu sunteți pentru toată lumea și nu toată lumea este pentru voi.

    Acesta este motivul pentru care este atât de special atunci când întâlnești oameni cu care ai o prietenie sau o iubire în schimb. Vei ști cât de prețioasă este pentru că ai experimentat ceea ce nu este.

    Cu cât petreceți mai mult timp încercând să vă faceți să iubiți pe cineva care nu este capabil, cu atât pierdeți mai mult timp privându-vă de posibilitatea acelei conexiuni cu altcineva.

    Există miliarde de oameni pe această planetă și mulți dintre ei te vor întâlni, la nivelul tău de interes și angajament.

    Cu cât rămâi mai mult implicat cu oameni care te folosesc ca pe o pernă, ca pe un gând ulterior sau ca pe un terapeut pentru vindecarea lor emoțională, cu atât stai mai mult departe de comunitatea pe care o dorești.

    Poate că dacă nu te mai prezinți, nu te vor mai căuta. Poate că dacă nu mai încerci, relația se termină. Poate că dacă nu mai trimiți mesaje, telefonul tău va rămâne întunecat timp de săptămâni.

    Asta nu înseamnă că ai distrus relația, ci că singurul lucru care a ținut-o împreună a fost energia pe care doar tu ai dat-o pentru a o menține. Asta nu e iubire, e atașament. E dorința de a da o șansă cuiva care nu o merită! Meriți multe, sunt oameni care nu ar trebui să fie în viața ta, îți vei da seama.

    Cel mai valoros lucru pe care îl ai în viață este timpul și energia ta, ambele fiind limitate. Ceea ce faci cu timpul și energia ta îți va defini existența.

    Când realizezi acest lucru, începi să înțelegi de ce ești atât de anxios atunci când petreci timp cu oameni, în activități, locuri sau situații care nu ți se potrivesc și care nu ar trebui să fie în preajma ta, acestea îți fură energia.

    Veți începe să realizați că cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru dvs. și pentru toți cei din jurul dvs. este să vă protejați energia mai aprig decât orice altceva.

Fă din viața ta un refugiu sigur, în care doar persoanele „compatibile” cu tine sunt admise.

    Nu sunteți responsabili pentru salvarea nimănui. Nu ești responsabil pentru a-i convinge să facă mai bine. Nu este treaba ta să exiști pentru oameni și să le oferi viața ta!

    Pentru că dacă te simți rău, dacă te simți obligat, vei fi rădăcina tuturor problemelor prin insistența ta, temându-te că ei nu vor întoarce favorurile pe care le-ai acordat. Singura ta obligație este să realizezi că ești stăpânul destinului tău și să accepți iubirea pe care crezi că o meriți.

    Decideți că meritați o prietenie adevărată, un angajament real și o iubire completă cu oameni sănătoși și prosperi. Apoi așteaptă și vezi cât de mult începe totul să se schimbe și se va schimba, asta e sigur, cu oameni pozitivi și energie bună, nu-ți pierde timpul cu oameni care nu merită, schimbarea îți va oferi dragostea, stima, fericirea și protecția pe care le meriți.

Anthony Hopkins