Despre Samuel Beckett
cuvinte murmurate, urlate… insistente
MARTIN ESSLIN:
Era într-adevăr emoţionant cum se apropiau aceşti oameni fără pretenţii intelectuale de scrierile dramaturgului şi cum le receptau mesajul. Acesta este adevăratul impact cu publicul al lui Beckett. Alan Schneider, unul din cei mai buni regizori ai săi, l-a întrebat odată care este sensul piesei Sfîrşit de partidă. Beckett i-a răspuns că nu-i nimic altceva decît un zgomot de fond, precum cel de la ţeava de eşapament. Scriitorul nu a făcut nici un calambur. Cu alte cuvinte, ce spunea ej în piesă era ca o parte din tine care iese afară. Prin acest exemplu vreau să remarc că Beckett este foarte pe pămînt, nu-l este teamă să folosească nici o asociaţie care este logică. Pentru orice lucru apelează la cuvîntul cel mai simplu, cel mai concret. Din asta se poate învăţa foarte mult.
EU NU
GURA: afară ... în lumea asta . . . lumea asta . . . lucru mic şi neîn- "’nat . . . înainte de vreme. . . uitat de Dum — ce? . . . fată? . . . da . .. oyetiţă ... în această . . . afară în această . . . înainte de a-i veni vremea . . . o -gaură uitată de Dumnezeu . . . numită . . . numită ... nu contează. .. părinţi necunoscuţi . . . despre care nu se ştie nimic ... da ... el a dispărut . . . fără urmă . . . imediat după ce şi-a încheiat nădragii ... ea lî fel . . . opt luni mai tîrziu . . . aproape la ţanc . . . deci fără nici o iubire ... i\ asta a scăpat . . . nici o iubire . . . aşa cum de obicei îi oferi . . . unui prunc fără grai ... în casă ... nu . . . într-adevăr . . . nici măcar asta înt '-un fel sau altul . . . nici un fel de iubire . . . într-un alt moment al vieţii ... o astfel de legătură tipică . .. nimic de remarcat pînă la 60 cînd — . . . ce? . . . 70? . . . Doamne ! . . , ajunge spre 70 . . . hoinărind pe mp . . . căutînd fără ţintă ciuboţica cucului ... să facă o coroniţă ... . jmai cîţiva paşi apoi stă . . . privind în gol . . . mai departe . . . cîţiva paşi încă ... se opreşte priveşte iar . . .şi tot aşa . . . lăsîndu-se în voia soartei . . . cînd fără veste . . . toate au dispărut. . . toate chiar şi acea lumină matinală de aprilie ... şi ea s-a pomenit în — . . . ce? . . . cine? . . .nu ! . . . ea ! . . . (Pauză şi mişcare 1) . . . s-a pomenit în întuneric . şi mai exact ... în nesimţire ... în nesimţire . . . căci mai putea să audă încă bîzîitul . . . aşa-zis ... în urechi ... şi o rază venea şi pleca ... venea şi pleca . . . asemeni unei raze de lună . . . rătăcind . . . intrînd şi ieşind din nori . . . dar atît de mohorîtă . . . simţind . . . simţindu-se atît de amorţită ... ea nu ştia ... în ce poziţie se află . . . închipuieşte-ţi ! ... în ce poziţie era? ... fie în picioare ... fie aşezată . . . dar creierul ... ce? . . . îngenunchind? ... da ... fie ridicîndu-se ... fie stînd jos . . . fie îngenunchind ... fie zăcînd . . . dar creierul încă . . . încă într-un fel ... pentru că primul ei gînd a fost ... oh mult timp după aceea . . . cînd brusc o străfulgerare . . . cum fusese ea învăţată să creadă ... cu ceilalţi neisprăviţi . . . într-un îndurător . . . (Rîs scurt) . . . Dumnezeu ... (Rîs plin) . . . primul gînd a fost ... oh mult timp după aceea . . . cînd brusc o străfulgerare ... ea a fost pedepsită . . . pentru păcatele sale . .. dintre care apoi cîteva ... ca dovadă dacă mai era nevoie de vreo dovadă . . . i-au fulgerat prin minte . . . unul cîte unul . . . apoi alungate ca prosteşti ... oh mult timp după aceea ... pe măsură ce alunga gîndul . .. îndată ce şi-a dat brusc seama . . . treptat a înţeles ... că nu suferea . .. închipuieşte-ţi ! . . . fără suferinţă ! . . . într-adevăr nu-şi putea aminti . . . dinăuntru . . . cînd suferise mai puţin ... în afară de cazul cînd bineînţeles ea a fost . . . sortită să sufere ... ha I ... destinată să sufere . . • ca în vremurile ciudate . . . din viaţa sa . . . cînd intenţionase clar să se distreze ... ea a fost de fapt... nu a avut nici o plăcere . . . nici cea mai neînsemnată ... în care caz desigur . . . noţiunea de pedeapsă . . . pentru un păcat sau altul . . . sau pentru soartă . . . sau pentru nici un motiv deosebit. . . de dragul pedepsei . . . lucru pe care ea îl înţelesese perfect . . • noţiunea de pedeapsă . . . care îi apăruse mai întîi ei . . . cum fusese ea educată să creadă ... cu ceilalţi neisprăviţi . . . într-un îndurător . • ■ (Rîs scurt) . . . Dumnezeu . . . (Rîs plin) . . . i-a venit ideea asta . . ■ apoi a renunţat la ea ... ca la o prostie . . . poate nu era chiar o prostie . • ■ la-urma urmei ... şi aşa mai departe . . . toate astea . . . zadarnice argumente . . . pînă cînd un alt gînd ... oh mult după aceea . . . brusc o străfulgerare . . . într-adevăr foarte prostească dar — . . . ce? . . . bîzîitul? • ■ ■ da . . . tot timpul bîzîitul . . . aşa-zis ... în urechi . . . deşi de fapt . • ■ nu suna deloc în urechi ... în ţeastă . . . geamăt înăbuşit în ţeastă . • şi tot timpul această licărire sau rază ... ca raza de lună, . . . dar poate nu . . . cu singuranţă nu . . . mereu aceeaşi pată . . . cînd strălucitoare . • ■ cînd difuză. . . dar mereu aceeaşi pată . . ! de parcă nici o lună nu putea ,. • nici . . . nici luna . . . toate aparţinînd aceleiaşi dorinţe de ... a chinui .. • de fapt din acest punct de vedere . . . nici măcar ... o durere . ■ • pină acum ... ha ... ! pînă acum . . . celălalt gînd apoi . . . mult după . . .
Doi critici americani, Bishop şi Federman sintetizau în 1976, în publicaţia Cahiers de l’Herne, principalele repere ale operei lui Beckett: „1906–1976, 70 de ani de cuvinte… o viaţă întreagă… o viaţă făcută din cuvinte […] Iată ceea ce rezumă viaţa lui Samuel Beckett, iată ceea ce face biografia sa. Aproape o jumătate de secol de cuvinte, de la cele dintâi, în 1929, în engleză, în franceză, cuvinte murmurate, urlate… insistente. Şi nu s-a terminat, nu, căci, aşa cum spune vocea care vorbeşte în opera lui Beckett, cel mai rău este începutul, apoi mijlocul, apoi sfârşitul, la sfârşit, la sfârşit este cel mai rău.” (T. Bishop, R. Federman, Avant-propos in Samuel Beckett, Cahiers de l’Herne, Paris, Éditions de l’Herne, 1976.]
Nu cred ca opera mea să fie pesimistă. Nu vreau să spun că deznădejdea personajelor mele ar fi optimistă. Dar ceea ce pot spune este că oamenii mei se încăpăţânează să meargă totuşi mai departe. (Samuel Beckett)
Acolo unde coexistă şi obscuritatea şi lumina, există pentru noi şi inexplicabilul. De aceea, cuvântul cheie ale pieselor mele este poate. (Samuel Beckett)
Samuel Beckett (n. 13 aprilie 1906, Foxrock, County Dublin , Irlanda – d. 22 decembrie 1989, Paris , Franța) a fost un autor, critic și dramaturg, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1969.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu