E trist să uiți un prieten. Nu toată lumea a avut un prieten

Cartea lui Antoine de Saint-Exupéry nu a fost publicată pentru prima dată în Franța, așa cum ne-am aștepta, ci în Statele Unite, în 1943. În Franța, nuvela lui Antoine de Saint-Exupery Micul Prinț a văzut lumina zilei de abia după finalul celui de Al Doilea Război Mondial, când Franța a fost eliberată de sub controlul naziștilor. Povestea din Micul Prinț îl urmărește pe acest Prinț într-o călătorie imaginară pe mai multe planete și abordează teme precum prietenia, singurătatea, iubirea. E o carte pe care fiecare dintre noi o poate citi și reciti mereu și mereu, fără să ne plictisim de ea. 

Dragostea adevărată începe acolo unde nu se așteaptă nimic în schimb.

Într-o zi am privit soarele apunând de 44 de ori… știi… când suntem foarte triști, iubim apusurile…

Vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi.
Iubesc să ascult stelele noaptea. E ca și cum ai asculta cinci sute de milioane de mici clopoței.

Mă întreb dacă stelele sunt luminate în paradis pentru ca fiecare dintre noi să-și găsească steaua din nou.

Nimic nu dispare până când nu ne învață ce trebuia să învățăm.

De Ziua învățătorului

Gessica Albu este cu Elena Roată 

    Nu știu alții cum sunt, dar eu de fiecare dată când vin acasă și trec pe lângă Colegiul Național Tudor Vladimirescu, mă gândesc să intru repede înăuntru, să văd dacă este doamna dirigintă, ca să mă laud cu ce am mai reușit să fac în viața de când nu ne-am văzut.

    Doamna dirigintă mi-a fost ca o mamă, m-a construit (la fel ca mama mea) să fiu un om luptător. Și nu un simplu luptător, ci unul cu mindset de învingător. Cu logică în gânduri, pasiune în visuri și iubire în muncă. Așa se face că, de fiecare dată, când veneam acasă, eram cu o treaptă mai sus în viață. Și veneam ca un pui în cuibul mamei, să îi povestesc doamnei Roată că am reușit încă o data, încă o treaptă. Doamna m-a învățat să îmi setez ambiții înalte și să găsesc esența în fiecare lucru pe care îl fac. Plângeam de bucurie și de emoție, ne strângeam în brațe, iar eu prindeam putere să îmi iau zborul din nou din cuib, să plec să cuceresc lumea asta mare. Pentru că doamna dirigintă cândva m-a făcut să simt că pot face tot ce îmi propun, și că niciun vis nu este imposibil atunci când mi-l doresc cu adevărat și muncesc cu trudă și ardoare pentru el.

    Așa se face că după 10 ani de la terminarea liceului sunt tânăr antreprenor cu afacere în industria modei, profesez ca și manager de marketing în Germania și sunt mamă. Cum le fac pe toate nu știu, dar doamna Elena sigur m-ar înțelege. Tare mult mi-aș dori să-i pot spune că sunt bine și țintesc tot mai sus.

Îmi lipsiți enorm întotdeauna.

Toate reacţiile:

63Tu, Alexandra Roata şi alţi 61

Rece și grea e ziua de azi. Rouă biciuită.

O postare în grup Arta conversației 21 ne consemnează un eveniment comemorativ Franz Kafka (3 Iulie 1883 – 3 Iunie 1924).

„Toată arta lui Kafka se rezumă la a-l convinge pe cititor să-l recitească.” (Alfred Camus).

Redacția Ficțiuni (Voichița Scurtu, autor) a decis să ofere cititorilor prilejul de a-și reaminti de contribuția sa remarcabilă la literatura mondială.

 https://fictiuni.ro/kafka-in-memoriam/

Excelență

„Lacrimile bătrânilor vin la fel de ușor ca lacrimile copiilor”.
- Pearl S. Buck, Stuful viu: Un roman din Corea

„Dumnezeu – dacă există un Dumnezeu – nu ar alege un om mai presus de altul sau un popor mai presus de altul.”
― Pearl S. Buck, Bujor

„Este sfârșitul unei familii – când încep să-și vândă pământul. Din țara în care am venit și în care trebuie să plecăm – și dacă îți ții pământul, poți trăi – nimeni nu te poate jefui de pământ.”
― Pearl S. Buck, Pământul bun