joi, 30 iunie 2016

Privind prin clepsidra oportunismului exterminator al unora


C.T.: Cum e să-ți descoperi turnători printre prieteni, așa cum ți s-a întîmplat cînd ți-ai citit dosarul de Securitate?
D.T.: În cazul unora, surpriza nu e atît de mare, deci și amărăciunea este suportabilă. În cazul altora, rămîi împietrit. Dacă ar fi să aleg cazul care marchează granița dintre tragedie și tragicomedie, acela ar fi că, după ce am scăpat cu viață din România, aveam să am coleg, iar apoi chiar șef, la Vocea Americii, un prieten care, în România, primea instrucțiuni din partea Securității cui să spună că sînt omul… Securității. Nu vreau să aflu dacă și de la cine primea instrucțiuni și după ce se stabilise la Washington.
C.T.: Cum de te-ai despărțit după 1990 de prieteni apropiați?
D.T.: Nu cred că-ți pot răspunde altfel decât îi răspundeam cîndva lui Liviu Antonesei: trebuie să luăm drept un fapt natural că multe prietenii devin, cu timpul, amiciții. După o vreme, unii amici devin simple cunoștințe. Unele cunoștințe ajung chiar să nu se mai cunoască. Nu e un motiv de bucurie, dar asemenea lucruri intră în normalitatea vieților noastre. Parafrazînd celebra “Old soldiers never die; they just fade away” a generalului Douglas McArthur, aș spune că unele prietenii nu mor niciodată; ele doar se destramă… Se estompează. Deseori, prieteniile sînt ucise de ceea ce J.-F. Revel numea “oportunismul exterminator” al unora. Cînd există un dușman comun, major, prieteniile sînt puternice. Numitorul comun este atît de evident, încît diferențele specifice sînt greu de văzut. E un fel de orbire. Cînd dușmanul comun începe să se estompeze, diferențele specifice dintre prieteni încep să scoată coarnele. Mai întîi – ca niște drăcușori simpatici. Apoi – ca niște diavoli foarte înfierbîntați. După 1989, multe prietenii s-au destrămat din acest motiv. Părea că dușmanul comun dispăruse. Ce iluzie! El doar slăbise – temporar. Și cum nu există vacuum etern, diferențele specifice au preluat locul ocupat cîndva de numitorul comun.

http://www.catavencii.ro/dorin-tudoran-inainte-se-traia-in-turma-azi-se-practica-traitul-in-haita/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu