Adevărata muzică este în pauze.
Nu este creată de muzician – muzicianul creează sunetele și lasă pauzele ca un contrast, astfel încât să poți experimenta ceva din ceea ce i se întâmplă unui mistic în lumea sa interioară.
OM este una dintre cele mai mărețe realizări ale căutătorilor adevărului…Au fost cazuri absolut incredibile, dar ele sunt istorice…
Când Marpa, un mistic tibetan, a murit, discipolii săi cei mai apropiați stăteau cu toții în jurul lui…pentru că moartea unui mistic este extraordinar de valoroasă, la fel ca și viața sa, poate chiar mai mult. Dacă poți să fii aproape de mistic atunci când acesta moare, poți experimenta multe lucruri, pentru că întreaga sa conștiință părăsește corpul – și dacă ești alert și conștient, poți simți un nou parfum; poți vedea o lumină nouă, poți auzi o muzică nouă.
Când Marpa a murit, el trăia într-un templu. Și toți discipolii săi au devenit brusc surprinși – ei s-au uitat peste tot în jur – de unde vine sunetul OM? Apoi, în cele din urmă au realizat că nu venea de nicăieri – venea de la Marpa! Ei l-au auzit punându-și urechile la picioarele lui, la mâinile lui, și nu le venea să creadă – în tot corpul său era o vibrație care creea sunetul OM. El ascultase acel sunet toată viața sa, de când devenise iluminat. Datorită experimentării sale interioare continue a acestui sunet, sunetul intrase chiar și în celulele sale fizice. Fiecare fibră a corpului său învățase o anumită sincronicitate, aceeași lungime de undă.
Dar acest lucru a fost experimentat și cu alți mistici. Interiorul începe să radieze, în special în momentul morții, când totul ajunge la un crescendo. Dar omul este atât de orb și atât de lipsit de inteligență: știind că misticii experimentează muzica tăcerii în interiorul lor și că o numesc OM, oamenii au început să repete OM ca pe o mantră, crezând că repetând-o vor fi și ei capabili s-o audă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu