Am învățat, în puțina și precara mea existență de scriitor, câteva lucruri simple:
1. Să te ferești de polemicile literare, căci rar vei putea cuprinde cât mai multe adevăruri, nuanțe și nu faci decât să îți amărăști clipele.
2. Să îi ,,invidiezi" pe scriitorii mai buni decât tine, dar să nu încerci să îi ajuți pe cei care, în ochii tăi, scriu slab, dacă nu îți cer explicit asta.
3. Dacă nu ești critic, filolog, profesor, să eviți subiectele literare care te depășesc. Îți vezi de ogorul cărților tale, îl ari și semeni cum te pricepi. Te vei hrăni din recolta lui.
4. Să nu folosești niciodată, nici dacă ți se pare că faci un bine, informații personale despre niciun om și să nu le transformi în literatură, dacă nu îi spui. Ori, cel puțin, să te asiguri că nu devii un soi de reporter de scandal, intrigi, căci nu despre asta este vorba când vrei să creezi personaje veridice.
5. Nu umbli după mode, nici după lauri, scrii ce știi mai bine, fără pretenții zeiești, nici măcar omenești.
6. Nu te bazezi prea mult pe prieteniile literare înnodate peste noapte. Unele contează mai mult decât o viață, dar majoritatea sunt doar niște întâmplări fugare.
7. Nu scrii despre cărțile care nu îți plac, pentru că nu salvezi literatura cu gusturile tale subiective.
8. Nu îi ești dator nimănui, de vreme ce dai mereu la schimb o carte scrisă cu trudă. Nimănui.
9. Sunt oameni care te vor citi și iubi, alții te vor urî, desconsidera sau le vei fi indiferent. Pălăria se scoate în fața tuturor, iar ,,Bună ziua" se spune la fel.
10. Fiecare jignire din partea așa-zișilor oameni din cultură nu trebuie nici tolerată, nici iertată. Dacă tu ești omenos și respectuos, n-are rost să te prefaci că îți place când cineva își șterge mucii de obrazul tău.
11. Nu trebuie să explici nimănui cât din cărțile tale este ,,adevărat" și cât nu. Cine vrea neapărat să cunoască un asemenea aspect insignifiant nu a acceptat ,,pactul" care se subînțelege când deschizi o carte de ficțiune.
12. Nu te transformi în altceva decât ceea ce ești: un om care scrie lucruri pe care le vede într-un anume fel.
13. Singura prioritate în fața scrisului este reprezentată de familie și prieteni (dacă îi ai).
14. Să nu amesteci omul din realitate cu figura publică a scriitorului.
15. Să fii mulțumit tu, în primul rând, de ce scrii.
16. Să nu te gândești prea mult la ceea ce se întâmplă cu cărțile tale. În tot acest timp măcinat, mai bine scrii altceva.
17. Să repeți, de ori câte ori este nevoie, că ceea ce scrii e pentru tine, nu vrei să convingi pe nimeni.
18. Să fii răbdător cu trădătorii și să îi uiți.
19. Să nu fii tu un trădător.
20. Să muncești și să studiezi cât de mult poți, astfel încât să nici nu ai vreme să te încrunți când se vorbește despre nedreptăți literare. Între copertele cărților proprii, dreptatea este în penița ta.
(Bineînțeles, rândurile de mai sus sunt viziunea subiectivă a unui ins ce poate să nu fie crezut pe cuvânt
