Povestea orbului Zahei (V. Voiculescu), de pe o zi pe alta,
măcar așa orb, acolo în Brăila lui de odinioară, atins de suflul tinereții la
care se întorcea, parcă aud cum se sfătuia cu mama lui Dunărea, cum s-a
svârlit în apele ei...
A urmat Balanța lui Ion Băieșu, o anchetă de amploare, în așteptare
cine dă prima lovitură puternică, lovitura care omoară... vremurile când cumpăra cincizeci de grame de cafea,
eventual și câteva pateuri...
A treia, răscitită: Moraliștii francezi. M-am oprit
la ultimul lucru pe care-l aflăm când scriem o carte: cu ce trebuie să începem.
După mine, e cheia care deschide larg și confortabil un volum. Chiar dacă la
sfârșit se rătăcește într-un loc mărginaș, mai bine printre alte minuni în
admirație, gata să contemple în tăcere, decât să privească cu îngâmfare.
Eli Gîlcescu
4 oct. 2026
