https://www.tudoran.net/post/ziua-%C3%AEn-care-liviu
Titlul de mai sus poate fi întregit în fel și chip, căci Liviu Antonesei pare a găsi de făcut ceva în mai toate clipele zile. Scrisul îl aleargă permanent - y compris, noaptea.
Când nu scrie, îi citește pe alții. Îi publică pe mulți și-i republică pe nu puțini, oferindu-le cu generozitate exemplară nu doar spațiul blogului său, ci și timpul pe care nu a învățat încă să și-l administreze cu suficientă parcimonie.
Dumirit de multă vreme și ce pierdere de vreme este politica, și câtă politichie cere apartenența la clanuri literare, "iese în lume" din ce în ce mai rar, preferând să se dedice donquijotismului civic din buncărul său personal https://antoneseiliviu.wordpress.com.
Blogul său este o mașinărie foarte complexă - agenție de presă, editură, rețea de socializare, revistă literară, supliment pentru iubitorii de umor, publicație a pompierilor civici etc. Totuși, în oricâte construcții spectaculos-istovitoare se risipește, Liviu revine, de fiecare dată, la ce i-a fost dat să fie - scriitor. Și nu unul oarecare.
Oameni care au alte lucruri mult mai bune de făcut (și pe unele le fac foarte bine), l-au târât în ultimii ani într-un proces aberant. O sentință definitivă l-a găsit nevinovat și poetul își poate sărbători recăpătata liniște și printr-un volum apărut la editura EIKON.
Nicolae Coande are dreptate scriind "Insesizabila sa poezie este una dintre cele mai vii și pregnante care se scriu astăzi la noi." N-am văzut cam de mult într-o "revistă literară fanion a breslei literare" o pagină dedicată operei lui Liviu Antonesei.
Nu-i bai, fiindcă Liviu știe bine cine este și ce reprezintă. El a ales o meta-breaslă - cea a oamenilor liberi. O lume în care ipocriziile salutare nu prea mai au loc. Întotdeauna și încă o zi dă seamă și de calitățile poetului, și de cele ale omului liber.
Reproduc mai jos poemul pe care mi l-a dedicat în acest volum. El este, potrivit mărturisirii autorului, "transcrierea unui vis". Ce norocoși suntem!, îmi spun. Câți alții se visează smulgând din mâna prietenilor mărul doar pentru că fructul ar putea avea în el un vierme sau ar putea fi otrăvit?
Unii dintre cei care au asemenea vise fac același lucru și când nu dorm -- smulg din mâna prietenilor merele otrăvite. Liviu Antonesei este un asemenea om și pentru asta are un loc aparte în geografia mea sentimentală.
Dorin Tudoran
vasilegogea
RăspundețiȘtergereDorin Tudoran, mereu de veghe, cu o generozitate ce nu are egal decît în exigența
cu care o dăruiește.
Tocmai de aceea atît de scumpă.
Liviu – unul dintre cei (nu știu cît de mulți sau puțini) care o merită.
Adaug, mereu și încă o dată, prețuirea și recunoștința mea pentru amîndoi.
Liviu Antonesei
RăspundețiȘtergereRecitesc și citesc poeți, mă uit la portretele poeților, răsfoiesc cărți. Pentru simplul motiv că eu primesc poezia, cititor fiind, cu tot cu purtătorii lor. Uneori, poeții mă provoacă, simt nevoia să-i omagiez, asta se petrece mereu, dar uneori mai intens.
Eli Gîlcescu
RăspundețiȘtergereUn blog unde te simți în largul tău – un amestec de meditație și voioșie, de ce nu și de așteptare – un loc special și la mare căutare, porționat, super creativ, contribuind simultan și paralel la evoluția artei poetice, menținând-o sub o severă și permanentă ocrotire, tânără și inspiratoare. Un blog în care nu există concurență, nu se acordă premii. Un blog simplu și eficient. Șocant de eficient. În proporții egale, cum altfel.