Sincronizări

Atunci când iarna visează deschid ferestrele

uneori le afund în tăcere

înainte de prima zăpadă subțiată

de nerăbdare

mi-am pus geamantanul în mijlocul camerei

pe scândura veche

îmbibată de așteptări

până își găsea în liniște un cod de onoare

mai aproape de cântecul păsărilor

ca o harpă de zefir

 

de guguștiucul casei și cuibul singuratic,

numai eu îi știu ascunsul cald și cu suflet

cel atârnat

de rădăcini în buzunarul hainelor

 

și încerc să mă conving că aici e locul unde trebuia să fiu

de acum cinci-zece ani

totul atât de la fel

totul atât de repede

s-a întâmplat

după ce totul atât de încet

chiar dacă nimic nu e special,

pentru că lucrurile banale m-au urmărit

chiar dacă numele pe o carte nu însemnă

că sunt

(în lucru)

 

Eli Gîlcescu