Mihai Morar
EA E CAMPIOANA CĂZUTĂ PE CARE O RESPECT MAI MULT DECÂT PE ORICE CAMPION. Campioana Larisa Iordache nu a câștigat niciodată aurul olimpic, nu a fost niciodată ”Larisa noastră”, dar ar trebui să fie mai ”a noastră” decât oricine. România nu i-a închinat niciodată hashtag-uri #hailarisa, deși din lupta ei ar trebui să învățăm mai multe decât din marile victorii.
Larisa nu a câștigat niciodată aurul olimpic. Dar nu a renunțat niciodată. În 2012, la Jocurile Olimpice de la Londra, a câștigat bronzul ”cu o gaură în palmă și cu sânge pe bârnă”. Nu i-am închinat niciodată ode, poporul nu i-a căzut la picioare. A mers mai departe. A fost singura gimnastă din lume care a a avut curajul să se apropie de zeița gimnasticii din ultimul deceniu, Simon Biles. O jumătate de punct a despărțit-o pe Larisa să-i ia aurul. A strâns din dinți și a mers mai departe. A urlat de durere, a muncit în tăcere. A căzut în zborul ei frumos și s-a retras. Iar a tăcut. Iar noi am uitat. După 3 ani, a revenit de nicăieri. A renăscut și a devenit campioană europeană, spre surprinderea tuturor. Și-a continuat zborul: concurând cu febră, s-a calificat la Olimpiada de la Tokyo. A fost cea mai mare speranță a noastră de a recâștigă gloria pierdută a gimnasticii româneștii. Cu o lună înainte de Jocurile Olimpice, mama Larisei a plecat în Cer. Și-a pansat durerea, și-a șters lacrimile și a plecat la Tokyo. Dar, înainte de finala olimpică, zborul s-a frânt iar. Larisa s-a retras. Dar nu a renunțat nici atunci. Însă, noi iar am uitat. 
E cea mai medaliată gimnastă din istoria României la Europene. Dar Larisa nu a câștigat niciodată aurul olimpic. A vărsat atât de multe lacrimi în carieră, dar niciodată lacrimile de fericire ale unui titlu olimpic. Cu toate acestea, Larisa ar trebui să fie mai ”a noastră” decât orice alt campion.M-am alăturat demersului MedLife România de a nominaliza un român pe care îl respect și Larisa Iordache este exemplul meu de respect pe care ar trebui să îl învețe România sănătoasă.
#RoMâine, ar trebui să învățăm să dăm respect nu doar victoriilor și campionilor absoluți. Cum ar fi să învățăm respectul față de toți cei care nu renunță, indiferent de rezultat, respectul față de cei care string din dinți și merg mai departe, respectul față de cei care cad de 7 ori și se ridică de 8…?!
Eroii nu sunt doar cei cărora li se cântă imnul, pe podium. Eroii sunt cei care greșesc, cad, se prăbușesc, dar nu încetează să învețe, să se ridice, să zboare.
Chiar dacă Larisa Iordache nu a fost niciodată ”Larisa noastră”, ea este ”Larisa mea”. Pentru că povestea ei poate da curaj, nu rușine, oricărui român căzut. Și, așa, putem să facem România bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu