Cât de actual a rămas, impresionant: Vremurile noastre sunt vremea
mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a
incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de a avea totul de-a gata.
Nu piroanele L-au răstignit pe Hristos, ci Iubirea!
Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de
bătălie sunt eu. Prin ce chinuri groaznice am
trecut, cât m-a costat şi cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu
atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente
potrivnice.
Şi cu toate acestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente
în care sunt cu desăvârşire liniştit. În aceste momente eu îi iubesc pe alţii
şi găsesc că şi alţii mă iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un
simbol de credinţă în care totul pentru mine este limpede şi sfânt. Acest
simbol este foarte simplu. Iată-l, cred că nu e nimic mai frumos, mai
profund, mai simpatic, mai raţional, mai bărbătesc şi mai desăvârşit decât
Hristos. Şi nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu
poate fi. Mai mult: dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afară de sfera
adevărului, aş prefera să rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul.
Dacă Dumnezeu nu există, înseamnă ca totul este permis şi
dacă totul este permis, înseamnă că suntem pierduţi.
https://altarulcredintei.md/feodor-dostoievski-nu-e-nimic-mai-frumos-decat-hristos/
https://altarulcredintei.md/nu-uita-ce-e-mai-important/
Marius Matei, lumea credinței.com
RăspundețiȘtergerevalorile sunt îndepărtate. Scara axiologică e inversată, spre a noastră duioasă îndobitocire… Ce sentimente! Într-o lume rece, care ţine cont doar de profit, sentimentul e o slăbiciune. Incultura a devenit pasiunea principală a maneliştilor de pretutindeni, a bădăranilor, a nesimţiţilor şi a parveniţilor. Iată tabloul lumii fără Dumnezeu, imaginea iadului. Salvarea vine tot din regăsirea chipului divin din fiecare: vindecarea este exclusiv spirituală. Copiii sunt cocoloşiţi (şi întreţinuţi) de părinţi mult după majorat. Primesc totul de-a gata, se plictisesc repede, cad în depresie, sunt indiferenţi faţă de lacrimile altora. Omul virtuos devine înger, cel pătimaş devine bestie.
https://metaforacautarii.blogspot.com/2021/03/intre-totul-si-nimic.html
Ștergere