Numai poezia

Numai poezia ar fi putut să facă și mai cumplită senzația îngrozitoare a vieții, așa cum e, amorțită zi de zi de inconștiența obișnuinței noastre; să stârnească din nou spaimele, să reaprindă toate tristețile, să deștepte iar rușinea, să preschimbe tocmai tihna acomodării cu lucrurile într-un chin de nesuportat. Teoriile nu au înrâurire. Teoriile nu-i conving decât pe câțiva și-i plictisesc pe cei mai mulți. Însă arta vie, poezia cea atotputernică și ademenitoare... ar fi înduplecat oamenii să se privească în marea moartă a existenței umane și să se tragă înapoi îngroziți – cuprinși de dorința de a fugi, de-a fi altfel. Pentru Narcis, oglindirea în lacul înconjurat de margarete a fost pricina morții; pentru omenire, ar fi fost prilejul unei noi vieți.

Giovanni Papini – Un om sfârșit