Sau orașul în care l-a oprit întâmplarea

Dacă aș spune că e un boem, aș minți. Dacă aș zice că nu e, aș păcătui. El e o corcitură, din cele atât de puține, în care se întâlnesc, fără să se strângă de gât, un om de bibliotecă cu unul de viață. Altoiul ăsta poate duce singur în spinare o revistă, un chef, un prieten; o viață adică, nebătut peste degetele niciunei mâini.

Nu-mi pot închipui Clujul fără Nicolae Prelipceanu. El e pentru mine firul cu plumb după care citesc cât de drepte ori înclinate sunt episoadele acestor locuri. Dar ce e un fir cu plumb, ar zice cineva? O ață, acolo, și-o bucățică de metal! Nu, domnilor. E drept, nu e mare lucru. Ca să fii un fir cu plumb, îți trebuie un singur lucru – caracter.

Am spus că nu-mi pot închipui Clujul fără Nicolae Prelipceanu. Mai complicat e că am început să nu-mi mai închipui nici Bucureștiul fără el. Nu-mi dau seama care din noi e cam singur în orașul în care l-a oprit întâmplarea.
Dorin Tudoran
(Fragment din Orașele lumii, orașele mele, firul cu plumb – fișe pentru un reportaj sentimental, 1979, primăvara, apărut în Adaptarea la realitate, Editura Dacia, 1982)https://www.tudoran.net/post/firul-cu-plumb-la-80-de-ani

Primul roman

Debutul unui scriitor este întotdeauna esențial, de multe ori rămânând în memoria generală doar prin acea carte prin care și-a făcut intrarea în literatură. 

Tocmai de aceea mi se pare vital un concurs. Cred în premiul «Primul roman» al Editurii Litera pentru că el vine să adauge valorii câștigătorului și energiile celor peste 100 de participanți. 

Succese tuturor!

Doina Ruști

https://www.litera.ro/blog/invitatie-pentru-scriitori-inscriere-la-concursul-de-debut-literar-primul-roman-editia-a-ii-a

Punctele pe i-uri

Un repetent la școala lui Rubens de mînă cu o corijentă la french cancan

Să-l scuipe Sfântul Petru, să-i dea în cap cu cheia

prostului care-n slujba unei spurcate guri

a îndrăznit să pună pe un cîntar femeia

și-a numărat ca Bulă la tablă vergeturi.

Păi farmecul femeii nu stă-ntr-o piele-ntinsă

pe bietele grisine ce n-au acces la buci,

degeaba te dai mare c-o lumînare stinsă

pe care la-ntuneric n-ai cum să o apuci.

N-a îndrăznit nici Domnul să pună frumusețea

pe un cîntar anume, că doar nu e băcan,

se vede pe nevastă complexul și tristețea

de-a fi fost corijentă la buci și french cancan

Mircea Dinescu

Love

Love is the real power. It's the energy that cherishes. 

The more you work with that energy, 

the more you will see how people respond naturally to it, 

and the more you will want to use it. 

It brings out your creativity, and helps everyone around you flower. 

Your children, the people you work with everyone blooms.

Marion Woodman

Dragostea este adevărata putere. Este energia care prețuiește. 

Cu cât lucrezi mai mult cu acea energie, 

cu atât vei vedea mai mult cum oamenii răspund în mod natural la ea 

și cu atât vei dori să o folosești mai mult. 

Îți scoate creativitatea în evidență și îi ajută pe toți cei din jurul tău să înflorească. 

Copiii tăi, oamenii cu care lucrezi toată lumea înflorește.

Ceea ce uiţi nu poţi să înţelegi, nu poţi să ierţi

Andrei Vieru  

Excepțional interviul cu Calin Mihailescu realizat de Melania Cincea! Foarte viu și foarte adevărat.

"(MC) Despre Utopia română Traian Ungureanu spunea că e un text mai tragic azi pentru că „tot mai puţini pot înţelege de ce textul nu e depăşit”. În opinia ta, mai e de actualitate, măcar prin unele puncte?

(CM) Traian are un stil extrem de tăios şi strălucitor în acelaşi timp; e unul din marii noştri jurnalişti. Ceea ce spune el – şi cu asta sunt de acord – este că tragismul acestui text este încercănat de Alzheimer-ul de care suferă România. Sigur, comunismul nu a fost drama tuturor, dar ceea ce povesteşte Utopia română a fost drama tuturor oamenilor, azi de la vreo patruzeci şi ceva de ani în sus. Dar vezi, foarte mulţi trăiesc evitând trecutul şi mai ales violenţa aia a trecutului. Ce spune Traian Ungureanu este că de fapt tragedia e cea a uitării, iar ceea ce uiţi nu poţi să înţelegi, nu poţi să ierţi."

(Aș avea o singură completare la acest pasaj. În percepția mea, Traian Ungureanu nu e doar unul din marii noștri jurnaliști. Pentru mine, e în primul rând scriitor. Stilul lui nu e mai puțin tăios sau mai puțin strălucitor decât, îmi vine să spun, cel al lui Isaac Babel.)

O sentință corectă și dreaptă

 

Liviu Antonesei zice:

Ieri, am fost la recitalul din poeziile lui Dorin Tudoran de la Muzeul Poeziei. Dorin nu a fost decît „în spirit” acolo, dar a reușit să facă un reportaj, cu poze pe deasupra, deosebit de exact!

vasilegogea zice:

Foarte frumos și armonizat cu ceasul astral (fără fusuri orare) al lui Dorin!
Felicitări doamnelor „procuror” precum și „inculpatului”!
Sînt convins că „sentința” a fost în favoarea „lenei creatoare” vs. „hărnicia trîndavă”!

 https://www.tudoran.net/post/lene-literatur%C4%83-%C8%99i-comunism

Este suficient să aștepți

Iulian Boldea 

„Să înveţi să rămâi liniştit şi împăcat cu lumea...“

Franz Kafka - azi, 98 de ani de la trecerea în neființă (3 iunie 1924) este un scriitor atipic, fundamental, cu o existență aparent banală, chiar dacă într-o scrisoare spune că nu există viaţă neînsemnată sau monotonă, că viaţa e înspăimântătoare şi că el însuşi se simte atât de diferit de semeni, încât se îndoieşte că e om. Născut la Praga, oraş austro-ungar pe atunci, în familia unui comerciant evreu de limbă germană, Franz Kafka urmează studii de drept, încheiate cu un doctorat în 1906, apoi lucrează toată viaţa ca jurist la o companie de asigurări, având totuși o conștiință puternică a scrisului. Cărţile lui Kafka (Metamorfoza, Procesul, Castelul, Colonia penitenciară, America, În fața legii) sugerează în mod alegoric absurdul, înstrăinarea, lipsa de sens a condiției umane. Ele au influențat profund literatura secolului XX.

Există, însă, în scrierile sale și speranță, există și împăcare, precum și o extraordinară claritate morală:

"Nu trebuie să părăseşti camera, este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi, este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici să aştepţi, este suficient să înveţi să rămâi liniştit şi împăcat cu lumea, şi lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Nu are de ales atunci şi ţi se va revela singură, la picioarele tale."

#Kafka