De prieteni ne putem despărți din foarte multe motive. De faptele lor bune – nu. Sau măcar se cuvine să nu o facem. Dacă așa ceva se întâmplă, ne despărțim cam mult chiar de noi înșine, cei buni, și rămânem în compania a ceea ce este mai puțin bun în noi înșine.
Moștenirea pe care o lăsăm poate fi definită și de onestitatea pe care o punem în cum ne amintim. Dacă nu putem face mai bună lumea pe care am moștenit-o, măcar să nu o lăsăm mai rea decât ne-a fost dată.
Dorin Tudoran
O binevenită lecție de etică scriitoricească, de morală generală, pînă la urmă...
https://antoneseiliviu.wordpress.com/2018/02/03/dorin-tudoran-mic-tratat-de-glorie/
https://anamneze.net/unchiul-meu-geo-bogza/
RăspundețiȘtergere“Cruzimea celor îndurate în anii de închisoare și-arată clonțul, strig o minune și nu numai că nu vine, nu vine, nu numai că-mi par copilăros și comic, dar însăși această numărătoare inversă e cu mine de-o ironie sălbatecă. În fond, nu ceea ce știu toți (că Ea, Palida, vine) e sugrumător, ci agonia.
RăspundețiȘtergereLa minele de plumb din Maramureș, unde am lucrat, ca și la Canal, în condiții mizerabile, subumane, barosul cu care urma să sparg bolovanii de minereu cîntărea 40 de kilograme, iar eu, v-am spus, doar 38. Am supraviețuit pentru că eram tînăr și anexele tinereții sunt cele mai bune izvoare. Spun că am supraviețuit, însă la un moment dat cu toții îngălbeniserăm și părul a început să ne cadă. Fără excepție eram chei și de culoarea morcovilor stricați. Tratament medicinal niciunul. Absolut niciunul. Au murit cei care au fost să moară.” Ion Caraion
https://anamneze.net/ion-cel-bun-ii/
Ștergere“Mă numesc Ion Caraion și sunt unul dintre scriitorii care nu mai pot fi dați afară din literatura română nici de vreun partid, nici de vreun dictator, nici de gloanțe, nici de canaliile și otrepele din presa oficială.”
RăspundețiȘtergerehttps://anamneze.net/ion-cel-bun/
Ștergerehttps://anamneze.net/ion-cel-bun-iii/
RăspundețiȘtergereÎngrijește-te să crezi că se poate, și se va putea. (Ion Caraion)
https://anamneze.net/iti-multumesc-ca-ma-vei-lauda-la-batranete/
RăspundețiȘtergereLa moartea lui Vlad m-am despărțit de el printr-un text publicat în Agora. Textul a rezista timpului drept mărturie a relațiilor cu un om extraordinar, neocolit — ca noi toți — de animozități și idiosincrazii. (Dorin Tudoran)