Cine fuge de oameni şi de lucruri, cine se însingurează pentru că este dezamăgit în aşteptările lui, cine nu poate suporta priveliştea altora mai norocoşi decît el, cine se ascunde de teamă, ca un animal fricos şi neînstare să riposteze, omul acela nu trăieşte pentru el însuşi, ci (şi asta este cu adevărat o ruşine) ca să mănînce, ca să doarmă, ca să-şi împlinească propriile sale plăceri. Nu trăieşte pentru sine cel care nu trăieşte pentru nimeni. Cu toate acestea, statornicia şi stăruinţa în ţelurile alese au o asemenea forţă, încît pînă şi inerţia încăpăţînată trezeşte un anumit respect.
Seneca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu