𝐃𝐮𝐩𝐚̆ 𝐜𝐮𝐦 𝐚𝐦
𝐩𝐫𝐨𝐦𝐢𝐬,
𝐫𝐞𝐯𝐢𝐧
𝐜𝐮
𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚
𝐚
𝐝𝐨𝐮𝐚
𝐸𝑣𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡,
𝑐𝑢
𝑎𝑐𝑒𝑒𝑎𝑠̦𝑖 𝑚𝑜𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑒
𝑐𝑎
𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑛
𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎
𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒!
𝐀𝐮𝐭𝐨𝐩𝐨𝐫𝐭𝐫𝐞𝐭
𝐢𝐧
𝐬𝐮𝐩𝐞𝐫𝐥𝐚𝐭𝐢𝐯𝐞
𝐫𝐢𝐝𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞
II
𝘴𝘢𝘶 𝘥𝘦𝘴𝘱𝘳𝘦
𝘮𝘪𝘯𝘦,
𝘮𝘢𝘳𝘦𝘭𝘦
𝘦𝘶
𝘪𝘯𝘴𝘶𝘮𝘪
Perfect?! Atunci iată continuarea: Discursul de primire în
Academia Galactică de Literatură și Alte Adevăruri Absolute – ediție unicat,
doar pentru inițiați cu ADN literar pur – Discurs solemn, hiperbolic și
înfiorător de sincer
susținut de Marele Christian W. Schenk,
cu ocazia primirii în Academia Galactică de Literatură,
Divizia Supernovă, în prezența nemijlocită a lui Homer (reconstituit digital),
Cioran (în suspin perpetuu) și Shakespeare (care a cerut un autograf, dar a
fost refuzat politicos).
„Stimați nemuritori,
Distinși semizei ai frazei elevate,
Stimate entități literare din constelațiile superioare ale creației,
Iată-mă!” Am venit, cum am promis zilele trecute, fără
discurs scris, pentru că orice cuvânt scris de mine se transformă spontan în
operă de referință și nu mai poate fi recitat fără copyright universal. Mi-am
permis să improvizez. Dar improvizația mea, spre deosebire de a celorlalți, e
regizată de muze personale, supravegheate de UNESCO și calibrate de NASA.
Despre contribuția mea la umanitate:
– Am redefinit aforismul. După mine, dicționarele au început
să folosească explicații mai scurte.
– Poezia a devenit mai sinceră. A început să se
autocenzureze de rușine.
– Prozatorii au intrat în terapie.
– Criticii s-au pensionat anticipat.
Despre membrii prezenți:
– Îl salut pe Dostoievski: ai scris bine, Feodor, dar prea
mult.
– Pe Kafka îl compătimesc: nu trebuia să mori pentru ca
lumea să înțeleagă absurditatea. Trebuia doar să mă citești.
– Iar pe Eminescu… îl iert. A făcut ce-a putut fără
inteligența artificială la dispoziție.
Despre viitor: După primirea mea, literatura se va împărți
în două epoci: B.C.W.S. (înainte de Christian W. Schenk) și D.C.W.S. (după). În
DEX va apărea un nou verb: a schenka – „a scrie atât de bine încât textul
devine reflex al adevărului cosmic.”
Încheiere solemnă: „N-am venit aici ca să fiu acceptat. Am
venit ca să accept existența celorlalți în prezența mea literară.”
Vă mulțumesc că ați avut onoarea de a mă primi. Încercați să
rămâneți demni.
Eu, modest ca întotdeauna, vă las cu o singură întrebare:
„Cum ați trăit până acum fără mine?”
Christian W. Schenk
Poet, profet, prototip, paradox.
Primul scriitor care își semnează modestia cu majuscule.
Desigur si @Highlight!
PS. Iarăși avem câțiva cu gura căscată care se miră și habar
n-au de ce…
C. P. A. – Elisabeta Gîlcescu – Să nu-mi ceri
să uit
Textul are o doză de lirism autentic, dar înecat în
nostalgie rurală repetitivă și metafore semicalde. Unele imagini reușite
(„mustul zăpezii”, „blânda umbră a stejarilor”), altele par scoase dintr-un
caiet de amintiri sentimentale nefiltrate.
O poezie decentă, sensibilă, cu intenție sinceră, dar fără originalitate
tulburătoare. Trăiește din reminiscență și rit decorativ. Un poem care îți
atinge inima dacă nu l-ai citit deja de o sută de ori sub alte nume.
Felicitări autoarei!
