Părea că nu-i pasă, vocația
ei fiind să-și apere prietenii și ideile în care credea. A fost învolburată în
simpatii și viforoasă în antipatii.
N-a fost excesivă doar în
tandrețe, ci și în asprime. Cromatica ei afectivă - de la foarte fierbinte la
foarte rece – era, cu o vorbă la modă astăzi, challenging.
A fost editoarea par excellence – loialitatea ei
era față de operă. Calitatea umană a autorilor nu-i era indiferentă, dar s-a
bătut și pentru apariția unor cărți în valoarea cărora a crezut, chiar și
atunci când caracterul unui autor ori al altuia nu era neapărat pe gustul ei.
Leoaica a fost un agent al
binelui, bine căzut prizonier în corsetul răului. Și pentru asta, prea mulți nu
i-am fost niciodată suficient de #recunoscători.
https://www.tudoran.net/post/leoaica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu