Geo Galetaru este, deja, autor de monografie. Debutant întâmpinat cu entuziasm, în urmă cu decenii, poetul a confirmat, iar evoluțiile liricii sale au demonstrat un destin aparte în literatura noastră contemporană, un protagonist discret al propriilor înălțări prin valoarea operei sale.
Poetul îmbracă în fiecare zi mantia de catifea rasată a autorului care-și respectă vocația, care are un program al său, care asumă tot ceea ce magiile propriilor risipiri oferă dinamicilor culturii, nu doar din provincia bănățeană. Acestei credințe în scrisul care mântuie îi este dedicată și cartea de față, unde melancolia intimistă, reflex surrealist, și imaginarul torturat de disperări existențiale, dar și de frenetice nonconformisme, alertează un eu al exuberanței patetizate și rememorează în această lume himeroidă obsesiile unui damnat. În iureșul contaminant al gesticulației lirice, uneori atins de o vagă ironie, se îngemănează discursul osmotic și toate convertirile și reconvertirile panoramate în superbia unor confesiuni la purtător. De cele mai multe ori, însă, un vizionar tragic antrenează simbolici ale devastării sufletului.
E mai degrabă un anti-elegiac poetul nostru, frustrările din infernul citadin și un impuls regenerativ iscă opțiuni ale demitizării. Metafora injectării extranee cu surdina melosului aproape iconoclast se așează între prioritățile explorărilor. Dramele ființei, o revoltă în care până și implacabilul e celebrat între alchimiile disperării, înscriu în cicluri de adeziuni febrile o poezie de costumare oniric-impresivă a revelațiilor. Tonusul convulsiilor pare a exprima un decadentism de primă etapă, poate chiar un deconstructivism semănând cu autopersiflarea, în descendența postbelică a frondei sentimental-ironice. Alte ipostaze de-romantizează, pur și simplu, cu o mască goliardică, definitivările edificiului parabolei, disimulând discursul detașărilor și înnobilând un nesfârșit madrigal. Prin revers, ludicul tamponează adeziunile altui registru din tema vieții, de pildă, și spectacolul propune scenariul rupturii post-simboliste în caligrafia re-clădirii memoriei, unul din agenții activi ai acestei poezii.
Poezia română a ultimelor decenii se binemerită cu volumele lui Geo Galetaru, un autor cu o voce inconfundabilă, cu o experiență personală și de ținută în peisajul culturii noastre actuale.
Ionel Bota
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu